Problema schimbărilor climatice pare adesea o cursă între complacența umană și punctul de basculare ecologic.
Toată lumea știe că, dacă previziunile privind schimbările climatice se vor adeveri prin dezastre climatice reale, chiar și cei care neagă schimbările climatice își vor modifica comportamentul pentru a face tot posibilul să combată consecințele devastatoare. Însă modelele actuale sugerează că ar putea fi prea târziu: până când efectele prezise devin evidente, va fi prea târziu pentru a opri progresia.
Această situație critică a determinat o echipă de oameni de știință să caute motive să nu disperăm. După cum spunea Louis J. Gross,
Gross, co-organizator al Grupului de Lucru pentru Percepția Riscului Uman și Schimbări Climatice de la Institutul Național pentru Sinteză Matematică și Biologică (NIMBioS), a fost co-autor al lucrării pe această cercetare, Linking models of human behaviour and climate alters projected climate change în revista Nature
Gross, co-organizator al Grupului de Lucru pentru Percepția Riscului Uman și Schimbări Climatice de la Institutul Național pentru Sinteză Matematică și Biologică (NIMBioS), a fost co-autor al lucrării pe această cercetare, Linking models of human behaviour and climate alters projected climate change în revista Nature.
Ei au creat un model dinamic, legând modelele fizice ale schimbărilor climatice cu modele care iau în considerare comportamentul uman și contribuția sa la clima globală. Incertitudinile modelului dinamic rămân ridicate, așa că este prea devreme pentru a trage concluzii despre cum ar putea intervenția umană să influențeze schimbarea. Consensul științific indică însă că schimbările climatice sunt antropogenice, așa că luarea în considerare a reacțiilor umane pentru a ne reduce impactul nu ar trebui trecută cu vederea.
Oferind speranței un avantaj
Cercetarea a indicat o cale importantă de a oferi speranței un avantaj. De fiecare dată când un eveniment meteorologic extrem ridică temeri legate de potențialul de mai multe dezastre pe o planetă în curs de încălzire, oamenii își modifică comportamentul. Pe măsură ce aceste temeri se estompează la revenirea la tendințe meteorologice mai normale, oamenii pot aluneca înapoi la vechile obiceiuri.
În consecință, schimbările reversibile pe termen scurt, cum ar fi condusul mai puțin sau setarea termostatului la un punct de referință ecologic, au beneficii mai mici în combaterea schimbărilor climatice pe termen lung. Schimbările cu efecte pe termen lung sau durabile, cum ar fi îmbunătățirea izolației sau cumpărarea unei mașini mai eficiente, reprezintă un răspuns mai eficient.
Concluzia? Eforturile de a educa publicul cu privire la ceea ce pot face pentru a ajuta ar trebui să valorifice aceste momente care declanșează acțiunea și ar trebui să sublinieze efectuarea de schimbări durabile, în loc să recurgă la o soluție temporară de „bine-facere” care va fi ulterior pierdută prin revenirea la obiceiuri vechi.
