În august anul trecut, pe 24, de marea sărbătoare americană cunoscută sub numele de Ziua Națională a Vaflelor, m-am încurcat și am crezut că este vorba de tradiția suedeză a zilei vaflelor, Våffeldagen, care cade pe 25 martie. Conform Wikipedia, este de fapt o veche sărbătoare creștină, Vårfrudagen („Ziua Fecioarei Noastre”), dar lumea s-a încurcat pentru că, evident, sună asemănător și acum o sărbătorește cu vafe. Alte surse spun că este o sărbătoare a primăverii, vafele folosesc multe ouă care sunt un simbol al vieții noi, așa că asta e. Prefer povestea încurcată.
Un cititor m-a corectat și am promis că voi republica povestea la data potrivită și voi corecta postările mele anterioare confuze despre plăcile de beton tip vaflă, o tehnologie care permite deschideri mai mari cu mai puțin beton. Pentru cei care își amintesc că PlanetaNoastra în mod normal nu este încântată de beton, recunosc o slăbiciune pentru betonul vechi realizat bine.
© National Arts CentreÎn ceea ce privește înlocuirea betonului cu lemnul, acest lucru se întâmplă chiar și în cazul plăcilor tip vaflă, odată cu noua extensie a Centrului Național de Artă din Ottawa, unde au preluat arhitectura existentă cu plăci tip vaflă și au construit o placă tip vaflă din lemn laminat încrucișat (cross-laminated timber), o premieră. Mai multe detalii despre asta vor urma.
Iată cele două postări ale mele despre vafe, republicate în onoarea viitoarei Våffeldagen.
Ce sunt plăcile tip vaflă?
Lloyd Alter/ Montreal Museum of Fine Arts/CC BY 2.0
În Washington Post, scriu despre Cum clătitele și vafele divizează națiunea. Întotdeauna am preferat vafele clătitelor, pe care le consider moi și fără formă. Vafele, pe de altă parte, au formă și substanță reală, structură și rigiditate.
Este cam la fel și în arhitectură. O placă de beton este – doar o placă, și una groasă pe deasupra, folosind mult beton pentru a atinge grosimea necesară pentru a traversa o distanță semnificativă fără să se lase moleșit. Nu o privești pentru că este plictisitoare, iar instalațiile electrice sau mecanice atârnă de ea, astfel încât sunt acoperite cu și mai mult gips-carton plictisitor.
Lloyd Alter/ Montreal Museum of Fine Arts/CC BY 2.0
Plăcile tip vaflă sunt diferite. Sunt proiectate să fie groase acolo unde ai nevoie, pentru structura din nervuri, și subțiri pentru placă. Sunt proiectate să fie expuse și văzute și apreciate. Astăzi mă plimbam prin minunata colecție de artă decorativă a Muzeului de Arte Frumoase din Montreal, în Pavilionul Liliane și David M. Stewart, și am avut dificultăți să privesc obiectele fabuloase pentru că eram vrăjit de tavan, straturi de cele mai gustoase plăci tip vaflă pe care le văzusem vreodată. Întreaga structură este acolo pentru a fi văzută: nimic altceva decât betonul care se susține singur.
© Engineering Heritage Australia
Aproape nimeni nu mai folosește plăci tip vaflă; pot fi costisitoare, cu armătura plasată cu grijă în nervuri înguste între cofraje.
© John B. Parkin
Pot fi foarte greu de reparat; unul dintre motivele pentru care Terminalul iconic John Parkin din Toronto a fost demolat a fost pentru că el a construit parcarea cu plăci tip vaflă, iar nu ar trebui să pui sare pe vafe.
Dar, deși pe PlanetaNoastra nu suntem fani ai betonului, există lucruri bune de spus despre plăcile tip vaflă. Folosesc mai puțin beton și arată suficient de bine pentru a fi lăsate la vedere, astfel încât folosești mai puțin din orice altceva.
Lloyd Alter/ National Theatre/CC BY 2.0
Exemple de arhitectură cu plăci tip vaflă
Există vafe minunate la Teatrul Național din Marea Britanie;
Lloyd Alter/ Confederation Centre/CC BY 2.0
Și unele foarte interesante la Confederation Centre din Charlottetown, Prince Edward Island, unde, într-o secțiune, au renunțat chiar și la placă și au pus lucarne piramidale grozave.
© Alarcon + Asociados via Designboom
Holedeck a găsit o modalitate excelentă de a integra instalațiile în ele. Poate că este timpul să spunem că, dacă trebuie să folosim beton în clădirile noastre, atunci ar trebui să lăsăm betonul să fie beton, expus și frumos, atât în porțiunile groase, cât și în cele subțiri. Este timpul să readucem plăcile tip vaflă gustoase. Mmmmm.
© Goldstein House/ John Lautner
Această postare a fost corectată pentru a reflecta informațiile despre Våffeldagen.
În Suedia, sărbătoresc Våffeldagen sau Ziua Vaflelor pe 25 martie; în America, o șovăim puțin și sărbătorim Ziua Vaflelor pe 24 august, ziua în care a fost eliberat patentul pentru aparatul de făcut vafe. Asta înseamnă două oportunități de a sărbători gustoasa placă tip vaflă, o formă de construcție care obișnuia să fie populară, dar care și-a pierdut gustul sau favoarea sau cum s-o zice.
Ceea ce este păcat; de obicei nu suntem încântați de beton din cauza amprentei sale de carbon, dar plăcile tip vaflă permit designerilor să obțină deschideri mult mai mari cu mai puțin material. De asemenea, arată atât de bine ca elemente arhitecturale încât sunt lăsate la vedere în loc să fie acoperite cu gips-carton – structura este finisajul. Și fiind din beton, sunt durabile. Am prezentat aici vafe gustoase pe care le-am cunoscut, dar mai sunt și altele care merită privite. Am fost criticat pentru că nu am menționat câteva alte vafe foarte faimoase, începând cu casa Goldstein a lui John Lautner din Los Angeles, o rară utilizare rezidențială a vaflelor. Aceasta a fost donată Muzeului de Artă al Comitatului Los Angeles (LACMA) de către proprietarul său, deci este probabil să rămână intactă și accesibilă.
© Robarts Library
O serie de cititori m-au mustrat pentru că nu am inclus Biblioteca Robarts din Toronto în listă; sunt un fan al acestei clădiri și am scris despre ea înainte, dar uitasem de plăcile sale tip vaflă.
© Louis Kahn, restaurată de Polshek Partnership
Vafele de la Robarts sunt triunghiulare și par a fi un omagiu adus lui Louis Kahn și Galeriei sale de Artă de la Yale, care a fost recent restaurată și modernizată de Polshek Partnership.
© LGA architects
O altă demonstrație a cât de bine rezistă plăcile tip vaflă de-a lungul anilor, atât estetic, cât și funcțional, este această renovare a Bibliotecii Publice Kitchener, realizată de LGA architects și Phil Carter; acele vafe vintage din 1961 arată încă bine.
Lloyd Alter/ Barbican waffles/CC BY 2.0
Vafele pot fi foarte dramatice cu tavane joase, ca acestea de la Barbican din Londra. Minunatul proiect de locuințe, unul dintre cele mai bune din lume, este plin de vafe care funcționează și ca corpuri de iluminat.
Lloyd Alter/ Lights in Washington Metro platform/CC BY 2.0
Vafele sunt dramatice și la înălțime, așa cum se vede în Metroul Washington. Trenurile s-ar putea să nu reziste atât de bine, dar acoperișul cu siguranță o face. Inițial nu m-am gândit la asta ca la o placă tip vaflă; m-am gândit la ea ca la un tavan cu casete. Dar alții nu șovăie în privința asta, așa că iată-l aici.
Lloyd Alter/ Fiat factory, Turin/CC BY 1.0
Similar, nu am inclus fabrica Fiat a lui Nervi din Torino, dar toate site-urile despre vafe o fac, așa că o includ aici.
Lloyd Alter/ Marcel Breur MET/CC BY 2.0
În această zi a vaflelor, petreceți timp privind tavanele. Veți vedea puține la fel de frumoase ca acele plăci tip vaflă; puține care au rezistat atât de mult. Sunt în același timp decorative, structurale (deși aceasta, realizată de Marcel Breuer la MET Modern, este total decorativă, atârnând sub tavan) și durabile, toate atributele unei construcții ecologice. La mulți ani de Våffeldagen!
Pentru mai multe vafe, consultați arhiva de plăci tip vaflă pe Tumblr
