De ani de zile auzim despre efectele negative ale plasticului. Unele tipuri de plastic eliberează substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin în alimente, în timp ce altele sufocă sau umplu burțile animalelor marine până când mor o moarte chinuitoare. Există acum infamii vârtejuri de plastic adunate care se învârt în jurul oceanelor noastre, iar microplasticele și-au făcut loc în scoici, sarea de mare și chiar apa îmbuteliată. Da, cu toții mâncăm plastic.
Acum, o cercetătoare postdoctorală, Dr. Sarah-Jeanne Royer de la Universitatea din Hawai’i la Școala de Științe ale Oceanului și Pământului și Tehnologie (SOEST), a descoperit că materialele plastice eliberează și metan și etilenă – gaze cu efect de seră direct legate de încălzirea globală. Șocant, dependența noastră de plastic – în multe cazuri pentru produse de conveniență – nu numai că ne încarcă plajele cu poluare urâtă și sufocă broaștele țestoase marine, dar contribuie și la încălzirea planetei.
Royer a dat peste acest fenomen când testa cât metan provenea din activitatea biologică normală din apa mării. Și-a dat seama în timpul testelor că sticlele de plastic în care a pus probele de apă generau mai mult metan decât organismele din apă. A fost o descoperire neașteptată, dar oamenii de știință urmează dovezile, așa că Royer a urmărit ideea.
„Echipa de știință a testat policarbonatul, acrilicul, polipropilena, tereftalatul de polietilenă, polistirenul, polietilena de înaltă densitate și polietilena de joasă densitate (LDPE) – materiale folosite pentru a produce recipiente pentru alimente, textile, materiale de construcții și diverse bunuri din plastic”, a detaliat un comunicat de presă de la SOEST.
„Polietilena, folosită în pungile de cumpărături, este cel mai produs și aruncat polimer sintetic la nivel global și s-a constatat că este cel mai prolific emițător de ambele gaze”, potrivit comunicatului. Da, cel mai comun tip de plastic din lume, care este deja supus interdicțiilor pungilor din întreaga lume pentru blocarea căilor navigabile ale orașelor și împrăștierea spațiilor urbane și rurale deopotrivă, este, de asemenea, cel mai dăunător. LDPE (subiectul videoclipului de mai jos) este folosit și pentru fabricarea sticlelor de apă, inelelor pentru ambalajele de 6, sticlelor de ketchup și șampon și „lemnului” din plastic. A spune că este peste tot nu ar fi o exagerare, ceea ce înseamnă că această substanță degajă metan și etilenă peste tot.
Vârful aisbergului (din plastic)
Și da, mai sunt vești proaste. „Această sursă nu este încă luată în calcul atunci când se evaluează ciclurile globale de metan și etilenă și ar putea fi semnificativă”, a declarat David Karl, autor principal al studiului și profesor SOEST, în comunicat. Asta înseamnă că, deoarece aceasta este o constatare nouă, aceste gaze nu au fost luate în considerare la calcularea și modelarea scenariilor viitoare de schimbare climatică – ceea ce înseamnă că am ratat o sursă posibil majoră de gaze cu efect de seră.
Pentru a completa, gazele cu efect de seră eliberate de materiale plastice vor continua probabil să crească: „Plasticul reprezintă o sursă de gaze urmărite relevante pentru climă, care se așteaptă să crească pe măsură ce se produce mai mult plastic și se acumulează în mediu”, a spus Karl. După cum se relatează în articolul original din PLOS One, „… rata de producție [a materialelor plastice] se așteaptă să se dubleze în următoarele două decenii.”
Știu companiile care produc plastic despre acest efect specific asupra mediului? Este imposibil de știut. Dar cu siguranță nu au vrut să vorbească cu Royer despre descoperirile ei: „Le-am spus că sunt om de știință și încerc să înțeleg chimia plasticului”, a declarat Royer pentru BBC. „Încercam să comand câteva materiale plastice cu densități diferite și puneam întrebări despre proces, iar toți au spus: „Nu mai vrem să avem contact cu tine.”
„Cred că industria plasticului știe absolut, și nu vrea ca acest lucru să fie împărtășit lumii.”
(Și în cazul în care vă întrebați unde era bunul CO2 în această poveste, Royer a declarat pentru The Inverse că dioxidul de carbon este, de asemenea, produs de materiale plastice, iar ea va detalia acest lucru într-un alt articol.)
Există multe lucruri pe care le putem face: În primul rând și cel mai important, putem continua să facem presiuni asupra companiilor de produse alimentare și băuturi pentru a găsi materiale alternative la plastic care nu poluează mediul și, în același timp, să le ținem responsabile pentru deșeurile pe care le produc și care sunt deja în lume. Acest lucru nu ar trebui lăsat deloc în seama utilizatorului final (adică noi) să se ocupe. Aceste companii știu de mult timp taxa pe care o impun produsele lor și au insistat să producă materiale plastice „de conveniență”, s-au opus legilor și inițiativelor de reciclare ori de câte ori au putut și, în general, s-au comportat ca și cum profitul lor este singurul lucru care contează.
Putem, de asemenea, să refuzăm plasticul cât de mult este posibil în viața noastră de zi cu zi. Continuați să aduceți acele pungi la magazinul alimentar, refuzați paie, optați pentru o cană reutilizabilă pentru cafea la pachet și spălați vasele după o petrecere în loc să optați pentru pahare din plastic care vor fi folosite timp de 30 de minute și aruncate. Continuați să culegeți gunoiul de pe plajă și în oraș (mult plastic ajunge în ocean prin canalele de scurgere). Influențați schimbarea acolo unde puteți – biroul dvs., școala dvs., cartierul dvs. Și țineți cont de acest lucru când pare descurajant. Oamenii au trăit cam la fel cum fac astăzi în anii ’40 și ’50, înainte de a prolifera materialele plastice ieftine: au avut petreceri de absolvire, vacanțe pe plajă, picnicuri și au băut cafea. Și-au depozitat mâncarea, au preparat rețete complicate și au sorbit sodă.
Și-au trăit viața fără plastic, iar noi putem face la fel.
