Dacă ați făcut vreodată o călătorie rutieră prin Georgia sau Alabama, ați observat câmpurile extinse de kudzu din care se înalță siluete impunătoare, pline de frunze. Acești „monștri kudzu” suprareali sunt fascinanți de privit, dar aspectul lor comic ascunde o realitate ecologică sumbră.
Dominanța pe scară largă a acestei vițe de vie asiatice invazive are consecințe ecologice grave pentru biodiversitatea bogată, dar fragilă, din sudul Statelor Unite.
Istorie
Introducerea inițială a kudzu în SUA în 1876 a fost intenționată ca plantă ornamentală în Pennsylvania. Câțiva ani mai târziu, vița de vie a fost comercializată pe scară largă în sud-est ca o plantă de acoperire pentru a combate eroziunea solului. Până la mijlocul anilor 1940, aproximativ 3 milioane de acri de kudzu fuseseră plantați cu ajutorul subvențiilor guvernamentale.
Totuși, pe măsură ce economia și industria sudului s-au schimbat la mijlocul secolului al XX-lea, fermierii rurali au început să se mute pentru locuri de muncă în zone mai urbane, lăsând plantele de kudzu în urmă să se înmulțească necontrolat. Răspândindu-se cu o rată de aproximativ 2.500 de acri pe an, nu a durat mult până când planta a primit porecla „vița de vie care a mâncat Sudul”.
Până în 1953, kudzu a fost scos de pe lista USDA de plante de acoperire sugerate, iar în 1970, a fost declarat oficial o buruiană.
Astăzi, kudzu acoperă o suprafață impresionantă de 7,4 milioane de acri în sud.
Impact ecologic
Deci, ce anume face ca această viță de vie intrigantă să fie o astfel de problemă ecologică?
În primul rând, kudzu este extrem de rezistent atât la stres, cât și la secetă, și poate supraviețui cu ușurință în soluri cu cantități scăzute de azot. În plus, poate crește foarte, foarte repede. Deși bătrânii din sud jură că dăunătorul invaziv poate crește un kilometru pe minut, multe site-uri de horticultură și extensie spun în schimb că poate crește un picior pe zi (aprox. 0,3 metri pe zi). Aceste calități îl fac o specie excepțional de competitivă, mai ales când este pusă în fața speciilor indigene mai fragile din regiune.
Pentru a maximiza productivitatea fotosintetică, kudzu depune eforturi mari (la propriu) pentru a se asigura că frunzele sale au expunere optimă la soare – chiar dacă asta înseamnă să sufoce alte plante. Datorită acestei tendințe către parazitism structural, este obișnuit să vezi o pătură de kudzu draperată peste copaci, stâlpi de telefon, clădiri neîngrijite sau păduri mici. În cazuri mai extreme, s-a știut că kudzu rupe crengi și dezrădăcinează copaci întregi.
Kudzu a ajuns în SUA din regiunile subtropicale și temperate ale Chinei (și mai târziu din Japonia și Coreea), dar acele zone nu experimentează aceeași devastare ca și sudul SUA, deoarece ecosistemele au specii existente care pot concura cu kudzu, cum ar fi lemnul câinesc chinezesc și caprifoiul japonez. Deoarece sud-estul nu este echipat în mod natural cu același sistem de control și echilibru, trebuie utilizate metode intenționate pentru controlul sau îndepărtarea kudzu.
Controlul kudzu
Metodele cele mai evidente includ cositul regulat și utilizarea erbicidelor, dar deoarece aceste eforturi au avut un succes redus pe termen lung, eforturile pe scară largă de control al kudzu s-au îndreptat din ce în ce mai mult către tratamente mai biologice, cum ar fi bolile bacteriene, insectele care mănâncă vița de vie și chiar pășunatul animalelor. Cu o turmă mică de capre sau oi, un acru de kudzu poate fi curățat într-o singură zi, așa cum explică videoclipul de mai jos de la USDA.
Totuși, caprele și oile nu ar trebui să aibă toată distracția! Credeți sau nu, există o mulțime de rețete cu kudzu prietenoase cu oamenii, care sunt surprinzător de gustoase. Deși vițele de vie nu sunt comestibile, cam orice altceva este.
Frunzele pot fi gătite ca varza creață, mâncate crude într-o salată sau coapte în caserole sau quiche-uri. Florile – violet intens și superbe – pot fi folosite în dulcețuri, jeleuri, siropuri, bomboane și chiar vin. Rădăcinile tuberculoase, care sunt pline de proteine, fibre și fier, pot fi măcinate și folosite ca amidon pentru gătit.
