Am încercat să calculăm costul real al producerii și transportului apei îmbuteliate anterior și am ajuns doar la aproximări vagi, care nu luau în considerare producția sticlei. La Triple Pundit, Inginerul în Sustenabilitate și MBA Pablo Päster a realizat un studiu aprofundat și exhaustiv al costului aducerii unui litru de Apă Fiji în America. El începe cu producția sticlei în China, transportând preformele de sticle în Fiji și confirmând că este nevoie de mai multă apă pentru a produce sticla decât conține aceasta de fapt. Apoi transportă sticla în Statele Unite cu nava. Fără a include distribuția în Statele Unite, cifrele sunt absolut șocante.
Pe scurt, fabricarea și transportul acelei sticle de apă Fiji de un kilogram au consumat 26,88 kilograme de apă (aproximativ 26,88 litri), 0,849 kilograme de combustibil fosil (aproximativ un litru) și au emis 562 de grame de gaze cu efect de seră.
ACTUALIZARE: Datorită răspunsului incredibil la această postare, Pablo a obținut mai multe informații și a recalculat, iar situația nu este atât de gravă cum a fost afirmat anterior, dar este totuși șocant de proastă, necesitând de 6,74 ori mai multă apă decât se află în sticlă.
Aproape de șapte ori mai multă apă folosită pentru a o produce decât beți efectiv. „Șocant” este un eufemism.
Actualizare:
Iată o porțiune din sursa originală:
Am auzit-o odată pe Julia „Butterfly” Hill (iubita preferată a tuturor, care stă în copaci) spunând că poluează de câteva ori mai multă apă pentru a produce sticla de plastic decât conține aceasta de fapt. Am putea la fel de bine să punem la încercare acest mit. Unde începem? Ei bine, mă îndoiesc că Fiji are o industrie a plasticului în plină expansiune, așa că probabil obțin sticlele sub formă de „preforme” din China, care sunt apoi extinse la dimensiunea finală și formate printr-un proces numit „suflare-extruziune”. Masa totală a sticlei goale de 1 litru este probabil în jur de 0,025 kg (25 g) și este fabricată din PET (polietilen tereftalat). Materialele plastice de acest tip utilizează aproximativ 6,45 kg de petrol per kg, 294,2 kg de apă per kg și duc la emisii de 3,723 kg de gaze cu efect de seră per kg. Așadar, printr-o verificare rapidă (200 kg/kg x 0,025 kg = 5 kg de apă) constatăm că Butterfly are într-adevăr dreptate. Pe baza calculelor mele, o sticlă care conține 1 litru necesită 5 litri de apă în procesul său de fabricație (aceasta include apa de răcire a centralei electrice).
Să aruncăm o privire asupra aspectului transportului pentru a vedea care ar putea fi impactul ecologic total al unei sticle de apă importate. O navă container folosește 9g de combustibil pe tonă-kilometru (adică tone metrice transportate x distanța parcursă), 80g de apă pe tonă-kilometru și eliberează 17g de gaze cu efect de seră pe tonă-kilometru. Distanța din China până în Fiji este de 8.000 km, ceea ce ne dă exact 0,25 tone-kilometru ( (0,025 kg / 1 t/1000 kg) x 8.000 km = 1,0 tonă-kilometru). Așadar, 2,3 g de combustibili fosili, 20 g de apă și 4,3 g de gaze cu efect de seră per sticlă livrată în Fiji din China.
Acum să ne uităm la călătoria către SUA. Distanța din Fiji până în San Francisco este de 8.700 km. Dar de data aceasta sticlele vor fi pline, așa că vor avea o masă de 1,025 kg fiecare. Acest lucru ne dă o valoare mult mai mare de 9,8 tone-kilometru ( (1,025 kg / 1 t/1000 kg) x 8.700 km = 8,9 tone-kilometru) pe care o voi rotunji la 9 tone-kilometru. Așadar, 81 g de combustibili fosili, 720 g de apă și 153 g de gaze cu efect de seră per sticlă livrată în SUA din Fiji.
Deoarece combustibilii fosili sunt, în cele din urmă, contabilizați în emisiile de gaze cu efect de seră, voi ignora aceste valori pentru moment. Cantitatea totală de apă utilizată pentru a produce și livra o sticlă de apă importată este de 6,74 kg (5 kg + 20 g + 1 kg + 720 g)! Iar cantitatea de gaze cu efect de seră eliberată se ridică la 250 g (93 g + 4,3 g + 153 g), adică 0,25 kg, sau 0,00025 tone metrice.
