Actualizare – 13 februarie 2022: De la data publicării, s-a descoperit că racheta care va lovi Luna nu este SpaceX Falcon 9. Bill Gray, dezvoltatorul din spatele software-ului astronomic Project Pluto, utilizat pentru a urmări obiectele din apropierea Pământului, a abordat eroarea pe site-ul său web, relatează Ars Technica. În prezent, se crede că racheta este o navă spațială lansată de China în 2014. PlanetaNoastra a actualizat titlul acestei știri pentru a reflecta noile informații.
Deși SpaceX a încheiat un parteneriat cu NASA pentru a returna astronauții pe Lună până în 2024, o bucată din propria sa istorie de lansări va avea în mod neașteptat onoarea de a ajunge acolo prima.
Etapa superioară masivă a unei rachete SpaceX Falcon 9, de aproximativ mărimea unui autobuz mare, va impacta partea îndepărtată a Lunii în jurul orei 7:25 a.m. EST (14:25 ora României) pe 4 martie. Călătorind cu aproximativ 9.170 de kilometri pe oră (5.700 mile pe oră), impactul este așteptat să creeze un nou crater cu un diametru de aproximativ 20 de metri (65 de picioare).
„Chestia asta este mare”, a declarat Vishnu Reddy, profesor asociat la Laboratorul Lunar și Planetar al Universității din Arizona, pentru Stripes. „Are o lungime de aproximativ 14 metri (46 de picioare), o lățime de aproximativ 4 metri (13 picioare) și cântărește aproximativ 3.900 de kilograme (8.600 de livre).”
O întâlnire cu destinul
Pentru această rachetă anume, locul său final de odihnă pe Lună a fost o călătorie în derulare de peste șapte ani. Pe 11 februarie 2015, a fost lansată de la Stația Forțelor Aeriene Cape Canaveral din Florida pentru a lansa Observatorul Climatic Spațial Profund (Deep Space Climate Observatory) pentru Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA).
Spre deosebire de alte rachete SpaceX de etapă superioară, care în general fie ard în atmosferă, fie cad într-o zonă îndepărtată a Pacificului numit „Punctul Nemo”, aceasta a avut nevoie de fiecare picătură de combustibil pentru a împinge satelitul NOAA pe o altitudine foarte înaltă deasupra Pământului. Ca urmare, etapa superioară moartă a intrat pe o orbită extrem de alungită și necontrolată în jurul Pământului. De-a lungul timpului, acea orbită a dus-o în afara orbitei Lunii în jurul Pământului – și înapoi. A fost doar o chestiune de timp (și de matematică) până când cele două se vor întâlni într-un mod spectaculos.
Cel mai surprinzător este faptul că această traiectorie de coliziune nu a fost descoperită de NASA sau de vreo altă agenție spațială, ci de un cercetător independent numit Bill Gray. În ultimii 25 de ani, Gray a calculat orbite și a făcut predicții pentru deșeurile spațiale de altitudine mare – un hobby, susține el, care îi aparține doar lui.
„Mi-am dat seama că software-ul meu se plângea pentru că nu putea proiecta orbita după 4 martie”, a declarat Gray, specialist în mecanică orbitală, pentru The Washington Post. „Și nu putea face asta pentru că racheta lovise Luna.”
După ce Gray și-a publicat observațiile într-o postare detaliată pe blog, alții din comunitatea spațială și-au îndreptat atenția către racheta rătăcită și i-au confirmat analiza. Și deși aceasta nu este cu siguranță prima dată când omenirea a prăbușit ceva pe Lună, se crede că este primul caz neintenționat înregistrat. De asemenea, a reînviat discuția despre deșeurile spațiale, despre care Departamentul Apărării al SUA estimează că sunt urmărite 27.000 de bucăți, și despre responsabilitățile noastre față de mediul spațial/lunar.
„Traficul în spațiul profund crește”, scrie Jonathan McDowell, astronom la Centrul pentru Astrofizică Harvard și Smithsonian. „Și nu mai este ca pe vremuri, cu doar SUA și URSS trimițând lucruri în spațiul profund, ci sunt multe țări și chiar companii comerciale precum SpaceX. Așa că cred că este timpul ca lumea să ia mai în serios reglementarea și catalogarea activității în spațiul profund.”
Va putea fi observat impactul?
Deoarece coliziunea va avea loc pe partea îndepărtată a Lunii, nimeni de pe Pământ nu va putea, din păcate, să observe impactul pe măsură ce se produce. Există o mică șansă ca fie Orbiterul de Recunoaștere Lunară al NASA, fie Chandrayaan-2 al Organizației Indiene de Cercetare Spațială să poată înregistra evenimentul, dar Gray a descris posibilitatea ca fiind „redusă”. În schimb, spune el, este probabil ca aceste două orbitatoare să survoleze locul impactului și să surprindă un crater foarte proaspăt. Orice va fi aruncat în urma impactului va oferi, sperăm, mai multe informații despre geologia subiacentă a Lunii în această regiune, precum și alte perspective.
„Cunoaștem masa unui propulsor Falcon 9 gol”, adaugă Gray, „și faptul că va lovi cu 2,58 km/s [1.6 mi/s]; impulsul și energia cunoscute ale obiectului care creează craterul ar trebui să ajute la calibrarea funcției dimensiune crater vs. energie.”
În ceea ce privește Luna în sine, brăzdată de peste 100.000 de cratere, acest cel mai recent crater făcut de om nu va provoca niciun rău permanent. În schimb, argumentează McDowell, ar trebui să servească drept avertisment pentru orice planuri lunare viitoare pe care omenirea le-ar putea avea la orizont.
„Dacă ajungem în viitor să avem orașe și baze pe Lună, vrem să știm ce este acolo”, a declarat McDowell pentru BBC. „Este mult mai ușor să organizăm asta când traficul în spațiu este lent, decât să așteptăm până devine o problemă.”
