‘O otravă ca nicio alta’ te face să te gândești de două ori la plastic

Ziua Americană a Reciclării este sărbătorită pe 15 noiembrie în fiecare an și este o umbră a ceea ce a fost odată. Era cea mai bună zi a noastră să punem la îndoială industria reciclării și companiile din spatele evenimentului. În prima mea postare despre acest subiect, în 2008, am scris:

Dintre toți acei mari sponsori de lux, doar Asociația Internațională a Apei Îmbuteliate a rămas, alături de o companie de bere olandeză, o companie de asigurări și un producător de distilate artizanale de care n-am auzit niciodată. Anul acesta promovează crearea de locuri de muncă.

„Educarea și motivarea americanilor să recicleze este unul dintre cele mai importante aspecte ale misiunii noastre la Keep America Beautiful. Astăzi îi celebrăm pe cei care lucrează cu pasiune pentru a crea programe și proiecte care să sporească conștientizarea și acțiunea pentru o economie circulară. Vă mulțumim că sunteți administratori ai sustenabilității”, a declarat Jennifer Lawson, președinte și CEO al Keep America Beautiful.

Dar, așa cum am menționat anterior, scopul educării și motivării americanilor să recicleze este de a-i face să se simtă bine în legătură cu produsele de unică folosință. Motivul pentru a vorbi despre economia circulară este pentru că reciclarea este defectă și „circulară” sună mai bine. Și în timp ce aluminiul și cartonul au valoare și sunt reciclate, majoritatea plasticelor de unică folosință nu valorează prea mult. De aceea, așa cum un raport recent Greenpeace a arătat, mai puțin de 5% din plasticul din SUA este reciclat, iar restul este incinerat, depozitat în gropi de gunoi sau pierdut pe uscat sau în oceane.

Am fi norocoși dacă plasticul ar fi depozitat în gropi de gunoi sau chiar ar pluti în oceane. Într-o carte nouă șocantă de la Island Press, „O otravă ca nicio alta„, Matt Simon scrie că atunci când aceste materiale plastice se degradează, ele se transformă în particule din ce în ce mai mici – microplastice și nanoplastice – atât de minuscule încât ajung în plămânii noștri și chiar în creierul nostru. Sunt în mâncarea noastră, sunt în orice și sunt peste tot, de la fundul oceanului până în vârful celui mai înalt munte.

Simon scrie:

Două treimi din îmbrăcămintea vândută astăzi este făcută din plastic, iar fibrele sunt eliberate constant. Sunt scuipate din spatele uscătoarelor noastre de rufe sau cad de pe noi în timp ce mergem. De fiecare dată când conducem, particule microplastice se desprind din anvelopele noastre, emițând aproximativ 2,99 miliarde de tone metrice de microplastic numai din SUA în fiecare an.

Apoi le mâncăm și le bem – există plastic în tot ce mâncăm, de la sare la pește. Microplasticele sunt eliberate și ingerate constant. Chiar și prepararea formulei pentru sugari cu căldură și agitare ar putea elibera câteva milioane de microplastice. „Practic, atunci când tu și copiii tăi beți lichide fierbinți, luați în considerare cum sunt preparate”, scrie Simon. „Paharele de cafea pentru luat la pachet, care sunt căptușite cu polietilenă pentru a împiedica dezintegrarea hârtiei, eliberează zeci de mii de microplastice și milioane de nanoplastice.”

Simon remarcă, așa cum am făcut-o și noi adesea, că plasticele sunt incredibil de utile și importante pentru medicina modernă și siguranță, cum ar fi izolația firelor care ne împiedică locuințele să ardă. „Dar cu plasticul, am contaminat fiecare colț al Pământului și propriile noastre corpuri, consecințele cărora oamenii de știință încearcă acum cu disperare să le înțeleagă”, scrie el.

El cere „o renegociere fundamentală a relației noastre cu polimerii”, notând că nu cu mult timp în urmă ne descurcam perfect bine cu cartonul și sticlele de sticlă reutilizabile în loc de plasticul de unică folosință. „Plasticele sunt combustibili fosili, iar plasticele sunt schimbări climatice, așa că, disprețuind acest material, vom aborda ambele crize – într-adevăr, nu putem rezolva una fără a rezolva cealaltă.”

Citirea acestei cărți vă va schimba fundamental propria relație cu plasticul. Trebuie să te gândești diferit la el dacă știi că ingerezi milioane de particule cu cafeaua de dimineață luată la pachet sau că nori de nanoplastice te urmăresc. „Cu toții suntem, așadar, ca Pig-Pen din benzile desenate Peanuts, care se învârte cu o aură perpetuă de praf, doar că noi depunem microfibrele oriunde mergem.”

Am fost critici față de reciclare, la fel ca Simon, care scrie: „Așa cum Larry Thomas, fost președinte al Societății Industriei Plasticului (acum numită Plastics Industry Association), a declarat pentru NPR în 2020: ‘Dacă publicul crede că reciclarea funcționează, atunci nu va fi atât de preocupat de mediu’.”

Am numit plasticele de unică folosință o plagă, deoarece sunt combustibili fosili solizi care poluează inutil pământul și apa. Dar citind „O otravă ca nicio alta”, aflăm că situația este mult mai gravă decât ne-am imaginat. De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, am făcut parte dintr-un experiment chimic expus la bisfenoli și ftalați și mii de alte substanțe chimice amestecate cu polimerii și produsele petrochimice care se găsesc în solul nostru, în mâncarea noastră și în corpurile noastre. Dacă a existat vreodată un motiv pentru a interzice plasticele de unică folosință și a opri această farsă a reciclării, acesta este.

„O otravă ca nicio alta” a apărut în librării în octombrie 2022. Disponibilă pe bookshop.org sau la comercianții locali.