Mama părea să fi renunțat aproape la tot ce ținea de această lume.
La 59 de ani, cimpanzeul suferea de o boală lungă, chinuitoare de lentă, la Grădina Zoologică Regală Burgers din Olanda.
Nu atât se lupta împotriva stingerii luminii, cât o îmbrățișa. Era aprilie 2016 și cimpanzeul, mult timp o icoană la zoo, refuza fiecare lingură de mâncare oferită. În schimb, se ghemui, părând să-și găsească propriul confort la sfârșitul unei vieți lungi și bogate în poveste.
Asta până când a apărut un alt fel de lumină. Jan van Hooff i-a făcut o vizită la căpătâi. Biologul olandez a cunoscut-o pe Mama în 1972 și, de-a lungul deceniilor, formaseră o legătură puternică.
Un videoclip pe care profesorul l-a postat pe YouTube o arată pe Mama luându-și un moment să-și recunoască vechiul prieten. Și apoi vine un țipăt de bucurie.
Pacienta, care respinsese fiecare insistență din partea îngrijitorilor săi, își întinde brațele. Zâmbește, urlă și îl strânge pe bărbat puternic la piept.
„Reacția ei a fost extrem de emoționantă și sfâșietoare”, notează van Hooff în introducerea videoclipului.
Desigur, animalele — de la balene și delfini la maimuțe și la caracatițe — au demonstrat de mult timp că stabilesc conexiuni emoționale cel puțin la fel de puternic ca oamenii.
Dar a existat altceva în această reuniune: un fel de depănare a amintirilor între doi prieteni care nu se mai văzuseră de mult timp.
Poate că aceasta a fost lumina pe care Mama avea nevoie să o vadă la sfârșitul vieții sale. A murit la o săptămână după vizita prietenului său.
Acesta este modul în care ar trebui să ne sfârșim cu toții – nu cu un geamăt, ci cu un urlet de bucurie. Și cu amintiri de iubire.
Urmărește videoclipul complet al reuniunii lor mai jos:
