Câte foci Weddell există în lume?
Adevărul este că oamenii de știință nu știau cu adevărat. Până acum. Cercetătorii au publicat prima estimare globală a populației acestor foci antarctice iconice într-un număr din septembrie 2021 al revistei Science Advances, iar rezultatele sunt surprinzătoare.
„Cea mai importantă constatare este că numărul focilor este mult mai mic decât ne așteptam, doar aproximativ 200.000 de femele,” spune Michelle LaRue, autor principal al studiului și asociat de cercetare la Universitatea din Minnesota, pentru PlanetaNoastra într-un e-mail.
O specie indicator cheie
Focile Weddell (Leptonychotes weddellii) au cea mai sudică răspândire dintre toate mamiferele care își fac o casă permanentă în Antarctica. Ele joacă, de asemenea, un rol important în ecosistemul Oceanului Austral, oceanul care înconjoară Antarctica, recunoscut acum as the world’s fifth ocean.
„Motivul pentru care focile Weddell sunt atât de importante este că sunt o specie indicator cheie pentru Oceanul Austral din două motive principale,” explică LaRue într-un video care anunță cercetarea.
- Unde trăiesc: Focilor Weddell le place să stea pe gheața rapidă din Antarctica, sau pe gheața care este permanent atașată continentului antarctic. Prin urmare, înțelegerea focilor îi poate ajuta pe oamenii de știință să afle cum s-ar putea schimba acest ecosistem pe măsură ce criza climatică persistă.
- Ce mănâncă: Focilor Weddell le place să se înfrupte dintr-un pește numit pește dințat antarctic, altfel cunoscut sub numele de biban de mare chilian.
„Nu numai că ne oferă o idee despre schimbările climatice, dar ne oferă și o idee despre cum ar putea funcționa ecosistemul, deoarece peștele dințat antarctic, sau bibanul de mare chilian, sunt o parte cu adevărat importantă a ecosistemului antarctic,” spune LaRue în video.
În ciuda casei lor îndepărtate, focile Weddell sunt de fapt unul dintre cele mai bine studiate mamifere marine din lume, observă autorii studiului. Totuși, cercetătorii nu au putut să le numere numărul real înainte de acum, deoarece nu aveau tehnologia potrivită.
„Imaginile satelitare suficient de detaliate pentru a vedea foci individuale nu existau până acum aproximativ 10 ani,” spune LaRue pentru PlanetaNoastra. „Eforturile anterioare de estimare a populațiilor se bazau pe numărarea lor de pe nave sau avioane, ceea ce înseamnă că doar câteva locații puteau fi numărate într-un anumit an.”
Acele estimări plasau populația de foci la numere mult mai mari, în jur de 800.000, notează autorii studiului. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că populația totală de foci a scăzut de fapt.
„Estimarea noastră de aici nu ar trebui interpretată ca dovadă a unei scăderi, sau a oricărei modificări, a populației globale,” avertizează autorii studiului.
În primul rând, estimările anterioare se bazau pe un habitat diferit, gheața de pachet în loc de gheața rapidă. În al doilea rând, acele numărători ar fi putut include foci masculi, în timp ce cea mai recentă numărătoare a inclus doar foci femele. În cele din urmă, dovezile genetice susțin o populație de foci aproximativ egală cu cea numărată de cercetători.
În schimb, acest număr nou, mai precis, îi poate ajuta pe cercetători să cartografieze creșterea sau scăderea populației în viitor. În prezent, focile Weddell sunt considerate o specie de Preocupare Minimă de către Lista Roșie IUCN, dar tendința populației lor – dacă numărul lor crește sau scade – este necunoscută.
„Acest lucru oferă o linie de bază mereu importantă pentru înțelegerea populațiilor lor, ceea ce înseamnă că acum putem monitoriza cum evoluează de-a lungul timpului, comparând cu acest reper,” spune LaRue pentru PlanetaNoastra.
Cercetători cetățeni
Numărătoarea nouă, mai precisă, a fost posibilă datorită tehnologiei satelitare, dar și datorită a sute de mii de cercetători cetățeni. Voluntarii au fost recrutați prin liste de e-mail, rețele sociale și site-uri precum SciStarter, spune LaRue pentru PlanetaNoastra.
Cercetătorii au lucrat cu imagini satelitare de înaltă rezoluție realizate în noiembrie 2011 de-a lungul întregii coaste antarctice. Procesul de numărare a focilor a funcționat în două etape, explică LaRue în video.
Mai întâi, cercetătorii au arătat voluntarilor imaginile satelitare ale gheții rapide și le-au cerut să determine dacă sunt prezente foci sau nu.
„Focile arată ca niște mici pete negre pe această gheață albă,” spune LaRue în video, „și deci, atunci când te uiți la imaginea de pe computer care este luată din spațiu, aceste foci sunt foarte ușor de văzut.”
Apoi, autorii studiului s-au întors la imaginile unde erau prezente foci și le-au cerut voluntarilor să numere focile individuale.
„Literalmente tot ce a fost a fost să pui cursorul pe foca și să spui, ‘Ok, aici e una, aici e una, aici e una’,” descrie LaRue.
Procesul a fost aparent simplu, dar și o realizare majoră, și nu doar pentru studiul focilor Weddell.
„Din câte știm, acest studiu oferă prima estimare directă a populației (de exemplu, numărătoare a indivizilor) pentru distribuția globală a oricărei specii de animale sălbatice cu răspândire largă de pe Pământ,” scriu autorii studiului.
Mai mult, acum că oamenii de știință au efectuat numărătoarea o dată, LaRue spune că va fi mai ușor să urmărească și să vadă cum se schimbă populația de foci în viitor.
„[N]ow that we know where all the seals are located (and how many there were in 2011), we can now return to those locations and continue monitoring efforts,” tells LaRue to PlanetaNoastra.
