Folosind date colectate timp de 18 ani de la 60 de specii de albine, cercetătorii din Anglia au descoperit că populațiile de albine care frecventează culturile tratate cu pesticide au înregistrat scăderi mai severe decât speciile de albine care se hrănesc cu alte plante, conform unui nou studiu publicat în revista Nature. Studiul, spun cercetătorii, oferă dovezi că expunerea la un pesticid cunoscut sub numele de imidacloprid poate cauza daune majore albinelor.
În ianuarie, Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (EPA) a avertizat într-o „evaluare preliminară a riscului” că coloniile de albine ar putea fi în pericol din cauza imidaclopridului – o declarație care a venit la 22 de ani după ce EPA a aprobat imidaclopridul, unul dintre cele cinci insecticide neonicotinoide tot mai des legate de colapsul coloniilor de albine.
Imidaclopridul este acum utilizat pe scară largă pentru a ucide dăunătorii culturilor, dar poate lăsa și un reziduu toxic pe plantele polenizate de albine. EPA oferă un nou prag pentru acel reziduu de 25 de părți per miliard (ppb), peste care se spune că efectele „sunt susceptibile să fie observate” la albine.
Albinele mor cu miile în America de Nord și Europa de aproximativ un deceniu, o problemă cunoscută sub numele de tulburarea de colaps a coloniilor (CCD). Oamenii de știință au găsit mai mulți posibili vinovați, inclusiv acarienii invazivi Varroa și pierderea habitatului natural, dar mulți indică și neonicotinoidele și alte pesticide ca factor probabil.
Neonicotinoidele au fost dezvoltate în anii 1980 pentru a imita nicotina, un alcaloid toxic produs de unele plante din familia Solanaceae. Sunt populare parțial pentru că au toxicitate scăzută pentru oameni și alte mamifere, dar sunt neurotoxine puternice pentru o gamă largă de insecte. După ce un brevet pentru imidacloprid a fost depus în 1986, EPA a aprobat utilizarea sa în 1994. Acum comercializat în principal de Bayer și Syngenta, este vândut într-o varietate de insecticide sub mărci precum Admire, Advantage, Confidor și Provado.
Preocupările au crescut în anii 1990 și 2000, mai ales după ce a izbucnit CCD în 2006. EPA a început să studieze neonicotinoidele individual în 2009, un proces în desfășurare care include noul raport privind imidaclopridul plus actualizări suplimentare prevăzute pentru 2017. Între timp, agenția a încercat să restricționeze unele neonicotinoide, printr-o propunere de a nu pulveriza atunci când culturile sunt în floare și un plan de a opri aprobarea de noi utilizări până la finalizarea evaluărilor de risc. Uniunea Europeană a interzis, de asemenea, temporar pesticidele în 2013, la fel ca și unele orașe importante precum Montreal și Portland, Oregon.
„EPA este dedicată nu numai protejării albinelor și inversării pierderii albinelor, ci și, pentru prima dată, evaluării sănătății coloniei în ceea ce privește pesticidele neonicotinoide”, spune Jim Jones, asistent administrator al Biroului de Siguranță Chimică și Prevenirea Poluării, într-un comunicat de presă. „Folosind știința ca ghid, această evaluare preliminară reflectă colaborarea noastră cu statul California și Canada pentru a evalua rezultatele celor mai recente teste solicitate de EPA.”
Imidaclopridul poate depăși 25 ppb în polenul și nectarul anumitor plante, conform raportului EPA, cum ar fi citricele și bumbacul. Plantele precum porumbul și verdețurile, însă, fie au reziduuri mai scăzute, fie nu produc nectar. (Un raport al Health Canada a enumerat recent distincții similare în alte culturi, cu risc potențial găsit la roșii și căpșuni, dar nu la plantele de pepene, dovleac sau afine.
„Date suplimentare sunt generate pentru aceste culturi și pentru altele, pentru a ajuta EPA să evalueze dacă imidaclopridul prezintă un risc pentru stupi”, afirmă agenția. Cea mai importantă cultură din SUA tratată cu acest insecticid este soia, dar deși EPA notează că soia este „atractivă pentru albine prin polen și nectar”, descrie riscul reziduurilor ca fiind incert din cauza datelor indisponibile.
Soia este un motiv major pentru creșterea recentă a utilizării imidaclopridului în SUA. (Imagine: U.S. Geological Survey)
În stupii expuși la peste 25 ppb, EPA raportează o șansă mai mare de „scăderi ale polenizatorilor, precum și de producție mai mică de miere”. Mai puțină miere este rău, dar mai puțini polenizatori este mai rău. Albinele polenizează plante care produc un sfert din hrana consumată de americani, reprezentând peste 15 miliarde de dolari în valoare crescută a culturilor pe an.
CCD a fost cel mai evident la albinele melifere gestionate comercial, al căror număr în SUA a scăzut cu 42 la sută în 2014. Dar există și semne de probleme la albinele sălbatice, inclusiv bondari rari și alte specii native mai puțin cunoscute. Acești polenizatori sunt părți importante ale ecosistemelor lor, ajutând plantele să se reproducă și prădătorii să rămână bine hrăniți, așa că pierderea lor ar putea fi chiar mai costisitoare decât ne dăm seama.
