Cu toții trebuie să ne schimbăm modul de viață, altfel vom avea probleme mari. Dar să fim realiști în privința asta.
Unul dintre primele lucruri pe care ți le spun când începi să scrii conținut pentru Internet este: NU CITIȚI COMENTARIILE. Multe site-uri web au renunțat la comentarii pentru că este atât de greu să gestionezi trolii. Personal, iubesc comentariile și le citesc întotdeauna, și am învățat multe din ele; avem comentatori care știu atât de multe despre subiectele despre care scriem, ne corectează greșelile, adaugă o componentă valoroasă de discuție și schimb de idei.
Reclamă de vopsea Dutch Boy, din vremea când plumbul era minunat!/Imagine promoțională
Dar comentariile negative mă afectează, iar câțiva comentatori mă scot din sărite. În postarea mea recentă, „Sprinklerele salvează vieți și ar trebui să fie în fiecare casă”, am primit obișnuitul meu libertarian care, ca întotdeauna, vine cu „De ce, încă o dată, Lloyd, susții eliminarea libertății de alegere a adulților?”. Nu știu unde duce asta, decât dacă vrei și libertatea de a folosi vopsea pe bază de plumb, rapidă și ușor de aplicat; există un motiv pentru a avea reglementări. Dar apoi a fost un alt comentator obișnuit care a întrebat: „Deci, Lloyd, pui în practică ceea ce predici? Locuința ta are sprinklere?”
Comentariu pe PlanetaNoastra/Captură de ecran
Când am citit asta prima dată, am dat ochii peste cap; era doar un răspuns mecanic. Dacă aș fi scris despre orice altceva, ar fi putut pune aceeași întrebare. Apoi mi-am stricat duminica gândindu-mă la asta, pentru că este, de fapt, o problemă extrem de importantă. Este aceeași abordare de dreapta folosită pentru a-l ataca pe Al Gore acum 15 ani – EL ZBOARĂ PESTE TOT, ARE 5 CASE! Dar, în loc să o ignor ca pe o idee obosită, uzată, de trolling, m-a făcut să mă întreb, așa cum facem cu toții, suntem ipocriți, scriind despre toate aceste lucruri, dar fără să le facem personal pe toate?
Voi aborda o serie de probleme personale, unele dintre care mă frământă și altele care nu mă mai frământă. Cert este că mi-am schimbat viața în ultimii 12 ani de când sunt un PlanetaNoastra, dar este greu să punem în practică tot ceea ce predicăm.
1. Casa mea nu are sprinklere.
Lloyd Alter/CC BY 2.0
Are o sută de ani vechime. Într-o casă nouă, sprinklerele ar putea adăuga între 5.000 și 15.000 de dolari la costul casei, o sumă mare (de aceea industria imobiliară se opune), dar nu mult mai mult decât blaturile de granit și gresia fantezistă. În casa mea veche, ar însemna o demolare completă a întregului tencuială și ar putea costa de zece ori mai mult. Locuința mea veche are, de asemenea, pereți de cărămidă de 20 de centimetri și tencuială groasă și foarte puțin mobilier din plastic combustibil, și 5 detectoare fotoelectrice de fum și CO interconectate, cablate. Retrofiturile pot fi într-adevăr dificile și costisitoare, dar asta nu înseamnă că sprinklerele nu ar trebui să fie în toate casele noi.
Dar acum sunt inspirat să adaug niște scări de urgență, astfel încât familia fiicei mele de la etaj să aibă o ieșire alternativă. Fac ce pot.
2. Deținem o mașină pe benzină.
Ultima noastră mașină, o Toyota Echo din 2000/CC BY 2.0
Știu, ar trebui să avem o mașină electrică sau să nu avem mașină deloc. (Am o bicicletă electrică.) Dar, de fapt, abia conducem. Râd când ajung la dealerul Subaru pentru service, pentru că parcurgem doar 6.437 de kilometri pe an. Merg cu bicicleta în oraș, soția mea folosește transportul în comun, mașina este folosită practic doar vara pentru a ajunge la cabana noastră (știu că nici pe aceea nu ar trebui să o dețin) și nu există energie pentru a încărca o mașină electrică acolo unde o parchez. Așa că am analizat un Bolt și un Tesla Model 3, dar nu am putut justifica achiziția pentru un număr atât de mic de kilometri.
Obișnuiam să conduc peste tot, dar acum aproape că nu o mai fac, în principal din cauza a ceea ce am învățat de când scriu pentru PlanetaNoastra. Mă urc în micuța noastră Subaru cu soția mea la volan, dar asta nu înseamnă că nu pot cere interzicerea SUV-urilor și eliminarea mașinilor din orașe.
3. Mănânc carne. Nu multă. Nu tot timpul.
Blue Cross/Blue Shield/CC BY 2.0
Soția mea, Kelly Rossiter, scria pentru PlanetaNoastra despre eliminarea kilometrilor alimentari și despre consumul unei diete locale din secolul al XIX-lea, iar noi petreceam toată iarna mâncând napi, păstârnac, cartofi și carne și napi, pentru că asta era ce era local.
Încă mâncăm în mare parte așa, respectând sezoanele. Chiar astăzi mi-a strigat: „Piersici! Nu ai cumpărat piersici?” în timpul ferestrei lor de trei zile aici. Și încă mâncăm carne, nu în fiecare seară, și în porții foarte mici. Aseară am avut friptură pentru prima dată în săptămâni: o friptură de 198 de grame împărțită între noi, cu suficientă carne rămasă pentru prânzul de astăzi.
Kelly obișnuia să spună că porția ta de carne nu ar trebui să fie mai mare decât un pachet de cărți de joc. Dacă toată lumea ar face asta, ar fi la fel de eficient ca și cum jumătate din populație ar renunța complet la carne.
4. Avem o centrală pe gaz.
Super centrala mea pe gaz de înaltă eficiență, veche de doi ani/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Vezi casa veche de o sută de ani, de mai sus. Gazul costă o fracțiune din cât costă electricitatea acum, iar într-o casă abia izolată, pur și simplu nu-mi permit să să trăiesc mai bine electric. Nu pot izola casa fără să o renovez complet.
De aceea sunt atât de fanatic în legătură cu standardul Passivhaus; dacă ai nevoie doar de o cantitate mică de energie pentru a-ți încălzi casa, atunci costurile energiei contează mult mai puțin. Nu ar trebui să scriu despre Passivhaus pentru că nu locuiesc într-o astfel de casă? Bineînțeles că nu.
5. Încă zbor.
© Lloyd Alter
Acesta este cel mai puțin justificabil păcat ecologic al meu. Aproape toate zborurile mele sunt legate de muncă, iar am scris despre cât de multe am învățat dintr-o călătorie în Portugalia comparativ cu anul precedent, când am făcut o prezentare video. Am învățat enorm și am văzut atât de multe lucruri în ultima mea călătorie la New York City pentru o conferință Passivhaus.
Dar suspectez că voi face mult mai puțin din asta. Risipesc toate economiile de carbon din mersul cu bicicleta electrică cu o singură călătorie în Europa. Îmi place să zbor și îmi place să călătoresc, dar acesta este un lucru despre care va trebui să fiu mult mai inteligent.
6. Încă citesc comentarii.
Realizez că tocmai am căzut în capcana unei AlGoritmică, o construcție aproape automată menită să atace ecologiștii, să provoace o reacție și să obțină un răspuns, și a reușit. Nu ar fi trebuit să-mi irosesc o duminică frumoasă răspunzând la asta.
Dar este ceva cu care cu toții trebuie să ne confruntăm, că trebuie să facem tot ce putem. În cei 12 ani de când scriu pentru PlanetaNoastra, viața mea s-a schimbat și fac aproape totul diferit față de cum obișnuiam. Știu că ar trebui să fac mai mult, dar ar trebui să ne amintim acea lecție atemporală de la Osgood Fielding III în „Unora le place fierbinte: Nimeni nu este perfect.”
