Atunci când cercetătorii de la Climate & Intelligence Unit au lansat un nou instrument pentru a examineze angajamentele de zero net atât din partea guvernelor, cât și a companiilor, au prezentat mai multe caracteristici cheie de urmărit. Printre cele mai importante, acestea includ:
- Calendarul: Însemnând anul pentru care este stabilit obiectivul de zero net, și, de asemenea, dacă există sau nu obiective intermediare stabilite. De exemplu, o reducere de 50% până în 2030.
- Acoperirea: Însemnând ce gaze și ce sectoare sunt acoperite de angajament.
- Guvernanța: Însemnând dacă aceasta este doar o promisiune goală, sau dacă există consecințe reale în cazul neîndeplinirii?
Nu este de mirare, așadar, că activiștii celebrează cu prudență angajamentul Marii Britanii de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 78% până în 2035, comparativ cu nivelurile din 1990. În special, ținând cont de caracteristicile de mai sus, există mai multe motive de optimism.
Cel mai notabil este faptul că angajamentul mută practic termenul pentru reducerea emisiilor cu 15 ani mai devreme. Termenul anterior promitea o reducere de 80% până în 2050, ceea ce este în concordanță cu Acordul de la Paris privind clima din 2015.
Nu numai atât, dar pentru prima dată, angajamentul include emisiile atât din aviația internațională, cât și din transportul maritim. Acestea sunt sectoare care fuseseră anterior excluse, ceea ce sporește probabilitatea introducerii de taxe pe carbon pe combustibilul pentru avioane și/sau taxe pentru călătorii frecvenți în viitorul nu prea îndepărtat.
Poate fi tentant să fii sceptic cu privire la angajamentele guvernamentale. Dar este, de asemenea, extrem de notabil faptul că angajamentul este semnat ca lege, ceea ce înseamnă practic că guvernul – și cele care îi vor urma – vor fi obligați legal să producă planuri care sunt în concordanță cu acest angajament.
Având în vedere că Marea Britanie găzduiește conferința COP26 în noiembrie, există, de asemenea, motive să sperăm că acest angajament va duce la o creștere similară a ambiției din partea altor națiuni. Așa a încadrat, cu siguranță, premierul Boris Johnson angajamentul.
„Marea Britanie va fi casa afacerilor inovatoare, a noilor tehnologii și a inovației verzi pe măsură ce facem progrese către zero emisii, punând bazele pentru decenii de creștere economică într-un mod care creează mii de locuri de muncă”, a declarat Johnson într-o declarație.
„Dorim să vedem liderii lumii urmându-ne exemplul și egalându-ne ambiția în perioada premergătoare summitului crucial pentru climă, COP26, deoarece vom reconstrui mai verde și ne vom proteja planeta doar dacă ne unim forțele pentru a acționa”, a spus Johnson.
Acestea fiind spuse, istoricul Marii Britanii în reducerea emisiilor – deși mai bun decât în multe țări – este încă oarecum mixt, la fel ca și planurile sale pentru viitor. Pe de o parte, am văzut decarbonizarea impresionantă a rețelei electrice și promisiuni de a investi în transportul public în masă. Pe de altă parte, guvernul a anulat schema sa emblematică de granturi pentru case verzi după doar șase luni de funcționare, iar activiștii sunt nerăbdători să vadă ce planuri vor fi puse în aplicare. Obiectivul necesită eliminarea treptată a încălzirii locuințelor pe bază de combustibili fosili, a mașinilor cu motoare cu ardere internă și a multor, multor altor surse de emisii cu intensitate mare de carbon.
Totuși, obiectivele în sine – atunci când sunt pe termen scurt, suficient de ambițioase și obligatorii din punct de vedere legal – pot fi un instrument incredibil de util pentru a responsabiliza guvernele. S-ar putea ca acesta să fie motivul pentru care, atunci când s-a analizat răspunsul activiștilor britanici pentru climă, starea de spirit generală a părut să varieze de la o primire prudentă la o celebrare deschisă.
Iată cum a „salutat” Greenpeace Marea Britanie știrea:
Între timp, Mike Thompson, director de analiză la Comitetul pentru Schimbări Climatice al Marii Britanii (CCC), care este organismul independent însărcinat cu formularea recomandărilor către guvern, s-a grăbit să sublinieze natura obligatorie din punct de vedere legal a angajamentului. Și faptul că guvernul britanic va fi acum obligat să dezvolte politici și propuneri pentru a arăta cum își va atinge ambiția.
Pentru pasionații de politici dintre noi, Thompson a indicat site-ul CCC pentru briefing-uri și informații de fond despre modul în care funcționează cadrul legal pentru astfel de angajamente.
Pentru moment însă, pentru astăzi, este corect să spunem că guvernul britanic a ridicat ștacheta pentru cum ar trebui să arate o promisiune climatică ambițioasă – una care este făcută într-un termen adecvat.
Activiștii se vor concentra acum pe a se asigura că acestea sunt de fapt livrate.
