Mulți dintre noi suntem acum conștienți că poluarea cu microfibre sintetice este o problemă reală. Datorită raportărilor ample din ultimii ani, eliberarea fibrelor sintetice din timpul spălării rufelor în mediul natural a trecut de la a fi „cea mai mare problemă de mediu despre care nu ați auzit niciodată” (așa cum un ecologist a numit-o în 2011) la ceva ce se află pe radarul personal al majorității adulților moderat informați.
Dar cât de mare este această formă de poluare? Un grup de cercetători de la Școala Bren de Știință și Managementul Mediului de la Universitatea din California, Santa Barbara, și-a propus să cuantifice situația într-un nou studiu cu acces liber publicat în revista PLOS One. Ceea ce au descoperit a fost că, între 1950 (când au fost create primele haine sintetice) și 2016, s-au estimat emisii de 5,6 Mt (milioane de tone metrice) provenite din spălarea hainelor la nivel mondial, jumătate din acestea fiind generate în ultimul deceniu.
Țesăturile sintetice reprezintă 14% din producția globală de plastic, iar microfibrele sunt generate atunci când aceste țesături se degradează și eliberează fibre de 5 milimetri lungime sau mai puțin. Acest lucru se întâmplă cel mai dramatic atunci când țesătura este spălată, deși se întâmplă și în toate etapele producției, de la fabricație la purtare și la eliminare. Pentru acest studiu, cercetătorii au încercat să obțină o imagine cuprinzătoare despre câte persoane spală rufe în mașini (cu încărcare superioară vs. frontală) sau manual, ce cantități de articole sintetice dețin în medie oamenii și care este durata lor de viață. Studiul nu a luat în considerare piața de haine la mâna a doua, care prelungește utilizarea multor articole și contribuie la poluarea suplimentară cu microfibre, în special pe măsură ce hainele se degradează odată cu vârsta; nu au existat suficiente date pentru a o contabiliza corespunzător.
Cercetătorii au explicat cum apare poluarea:
Ceea ce a relevat acest studiu este că mediile terestre au depășit acum mediile marine ca destinație principală pentru microfibre, în ciuda faptului că poluarea cu plastic din oceane primește mai multă atenție mediatică decât poluarea de pe uscat. Autorii au scris că, deși corpurile de apă au primit mai multă poluare cu microfibre în trecut, „emisiile anuale către mediile terestre și gropile de gunoi combinate le depășesc acum pe cele către corpurile de apă”. Cele dintâi sunt estimate la aproximativ 176.500 de tone metrice de microfibre anual, comparativ cu 167.200 de tone metrice care intră în corpurile de apă.
Se cunosc relativ puține despre efectele microfibrelor sintetice răspândite pe sol ca componentă a îngrășămintelor sau eliminate în gropile de gunoi, dar acest lucru deschide uși pentru contaminări ulterioare: „Microfibrele emise inițial în mediile terestre au potențialul de a intra în cele din urmă în alte compartimente, inclusiv în corpurile de apă și biota, prin scurgere, resuspensie sau convecție pe o perioadă lungă de timp.”
Eliminarea microfibrelor din sol (sau din căile navigabile) nu este o soluție fezabilă; scara este prea vastă. Așa cum a declarat autoarea principală a studiului, Jenna Gavigan, într-un comunicat de presă, accentul trebuie pus pe prevenirea emisiilor: „Deoarece stațiile de epurare a apelor uzate nu reduc neapărat emisiile în mediu, atenția noastră trebuie să se concentreze pe reducerea emisiilor înainte ca acestea să intre în fluxul de ape uzate.”
Cum facem asta?
Instalarea filtrelor sau utilizarea dispozitivelor care captează microfibre (cum ar fi Guppy Bag sau o Bilă Cora) în mașinile de spălat ar fi un bun punct de plecare, deși scamele trebuie totuși eliminate și probabil că ar ajunge în groapa de gunoi sau la un incinerator – niciuna dintre acestea nu este ideală, dar, probabil, mai bună decât răspândirea nămolului contaminat pe câmpurile agricole. Regândirea țesăturilor sintetice pentru a elimina mai puține fibre ar fi excelentă, dar poate fi cam un vis la această etapă. Încurajarea oamenilor să cumpere materiale mai naturale, biodegradabile, cum ar fi bumbacul, lâna și cânepa, ar ajuta, la fel ca și spălarea mai mult manuală, utilizarea apei reci, uscarea prin atârnare și, în general, spălarea mai puțin frecventă; aerisirea între purtări ajută. Vedeți aici mai multe sfaturi despre cum să reduceți eliminarea microfibrelor.
Nu este o problemă ușor de rezolvat, mai ales având în vedere marea dragoste a oamenilor pentru hainele lejere și elastice, dar este important să realizăm că îmbunătățirea filtrării apelor uzate nu face ca problema să dispară. Coautorul studiului și ecologistul industrial Roland Geyer a spus-o bine pentru BBC:
Dacă nu este în apă, atunci este în sol – sau este ars și trimis în atmosferă sub formă de gaz. Trebuie să regândim modul în care cumpărăm, ne îmbrăcăm și consumăm, pentru că este clar că abordarea actuală nu funcționează.
