Ce este nailonul și este sustenabil?

Nailonul, prima fibră polimerică complet sintetică din lume, a fost introdus de compania DuPont în 1938. Cunoscut pentru rezistența, durabilitatea și flexibilitatea sa, compania a comercializat inițial nailonul către femei, promovând elasticitatea și longevitatea ciorapilor din nailon în comparație cu cei din raion și mătase.

Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a schimbat însă destinul nailonului, când armata americană a realizat că era vulnerabilă la întreruperi în producția de mătase din partea Japoniei și a testat nailonul pentru a fi folosit la parașute, frânghii și corturi. Considerând materialul mai durabil decât mătasea, nailonul a fost utilizat pe scară largă în timpul efortului de război și continuă să fie folosit și astăzi în tot, de la benzi transportoare și parașute la covoare și îmbrăcăminte.

În timpul dezvoltării lor timpurii la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, materialele plastice și compușii organici sintetici proveneau în principal din cărbune, calcar, celuloză și melasă. Până la mijlocul secolului, fibrele sintetice, inclusiv nailonul, proveneau în principal din petrol, concomitent cu extinderea industriei petroliere în Statele Unite. Drept urmare, producția de nailon este asociată cu aceleași impacturi negative asupra mediului ca și combustibilii fosili, inclusiv exacerbarea crizei climatice prin emisiile de gaze cu efect de seră.

Îmbrăcămintea din nailon contribuie, de asemenea, la poluarea cu microfibre. Eforturile recente de reducere a impacturilor negative asupra mediului ale nailonului au dat rezultate promițătoare, unele companii alegând să utilizeze nailon reciclat în produsele lor, precum și să se concentreze pe articole vestimentare precum jachetele matlasate care nu sunt spălate des și care vor reduce eventualul scurgere de microfibre din apele uzate ale mașinilor de spălat.

Cum este fabricat nailonul

Nailonul este un polimer, compus din unități repetitive de diamine și acizi dicarboxilici care conțin numere diferite de atomi de carbon. Cea mai mare parte a nailonului contemporan este fabricată din monomeri petrochimici (elementele chimice constitutive ale polimerilor), combinați pentru a forma un lanț lung printr-o reacție de polimerizare prin condensare. Amestecul rezultat poate fi răcit, iar filamentele întinse într-un fir elastic.

Polimerii formatori de fibre sunt solide dure, opace, care devin vâscoase și transparente la încălzire. Filamentele pot fi obținute trăgând fire ca pe caramea din polimerul topit și, odată răcite, întinse de mai multe ori lungimea lor originală. Cunoscut și sub denumirea de poliamidă, polimerul de nailon rezultat are o varietate de aplicații farmaceutice și industriale, cu o piață globală de peste 6,6 milioane de tone pe an. În prezent, producția de nailon merge mână în mână cu producția de petrol, dar oamenii de știință au obținut rezultate promițătoare înlocuind polimerii petrochimici bine-stabiliți cu biopoliamide obținute din aminoacizi.

Impactul asupra mediului

Nailonul este un tip de plastic sau orice material care, într-o parte a fabricației, este capabil să curgă și poate fi extrudat, turnat, filat, modelat sau utilizat ca strat de acoperire. Majoritatea materialelor plastice provin din polimeri sintetici derivați în cele din urmă din producția de petrol și gaze plus aditivi chimici. Drept urmare, procesul de producție este inevitabil legat de industria petrochimică și are un impact remarcabil de sever asupra crizei climatice globale, chiar și în comparație cu alți polimeri industriali.

Nailonul convențional nu este biodegradabil, iar eliminarea necorespunzătoare a produselor care conțin nailon poate duce la o contaminare suplimentară cu microplastic. Chiar și atunci când este eliminat corespunzător, mici fragmente microscopice de fibră se vor desprinde din nailon pe măsură ce acesta este purtat și vor contribui la poluarea cu plastic a cursurilor de apă. Drept urmare, nailonul nu este cunoscut ca o țesătură deosebit de sustenabilă; cu toate acestea, compararea daunelor sale asupra mediului cu alte țesături nu este un proces simplu.

Oamenii de știință au lucrat pentru a crea inventare detaliate ale ciclului de viață și evaluări ale impactului ciclului de viață pentru a studia impactul asupra mediului al diferitelor fibre. Creșterea sau extracția, alegerile ulterioare în timpul producției (inclusiv compensarea carbonului și utilizarea resurselor regenerabile), utilizarea terenurilor, utilizarea apei și biodegradabilitatea, sunt doar câțiva factori implicați.

Alternative la nailon

Probabil cea mai evidentă alternativă la nailon este o revenire la fibrele pe care le-a înlocuit – în principal lână și mătase. Pe de o parte, aceste materiale prezintă un risc mai mic pentru mediu, deoarece achiziția lor este îndepărtată de industria petrochimică. Cu toate acestea, creșterea animalelor necesită în continuare cantități semnificative de apă și alte resurse, iar oile eliberează metan în atmosferă. Niciun material nu poate fi produs fără un impact asupra mediului și, desigur, pot exista preocupări legate de drepturile animalelor în orice situație în care un animal este crescut pentru a crea un produs.

O altă alternativă potențială la nailon este raionul vâscoză, dezvoltat înainte de nailon, la sfârșitul anilor 1920. Deși nu este considerat la fel de durabil, raionul provine din celuloză, de obicei bambus, ceea ce înseamnă că produsul brut este biodegradabil. Acestea fiind spuse, multe dintre procesele de producție pot fi dăunătoare, în special dacă este prelucrat chimic și nu mecanic.

Deoarece tot mai mulți producători experimentează cu versiuni reciclate ale țesăturilor sintetice, o analiză atentă a practicilor anumitor mărci este probabil cea mai bună cale de urmat atunci când se iau decizii etice, amintind în același timp că orice fibră derivată din plastic ar putea contribui la poluare cu microfibre indiferent dacă este fabricată din materiale reciclate sau nu.

Viitorul nailonului

În ultimii ani, mărci precum Eileen Fisher, Swedish Stockings și Aquafil au început să utilizeze nailon reciclat în produsele lor. Nailonul reciclat provine din diverse surse, inclusiv fibre rămase de la filarea hainelor, plase de pescuit din nailon și sticle de plastic. Îmbrăcămintea exterioară și jachetele matlasate care nu necesită multă spălare sunt probabil cea mai bună utilizare strategică pentru nailonul reciclat în viitor, pentru a ajuta la minimizarea poluării cu microfibre. În plus, cercetătorii caută modalități inovatoare de a recicla nailonul în afara domeniului modei, inclusiv încorporarea plaselor de pescuit din nailon în mortar armat cu fibre.

Oamenii de știință cercetează, de asemenea, polimeri care să fie utilizați în producția de nailon și care să nu provină din extracția de petrol și gaze. Acești noi polimeri pe bază biologică provin din ingineria metabolică a microorganismelor pentru a produce un număr tot mai mare de substanțe chimice, materiale și combustibili din resurse regenerabile cu costuri reduse. Deși în prezent nu există un înlocuitor viabil pentru monomerii de petrol, au fost găsite blocuri biologice de poliamide extrem de promițătoare. Pe măsură ce prețul petrolului continuă să fluctueze, iar conștientizarea crizei climatice crește, este probabil ca alternativele la componentele actuale ale nailonului să fie dezvoltate în continuare.