-
Ce este Albinismul?
-
Ce este Leuismul?
-
Sunt Leuismul și Albinismul Comune la Animale?
-
Întrebări Frecvente
Leuismul și albinismul sunt adesea dificil de deosebit la animale, deoarece afecțiunile împărtășesc unele dintre aceleași caracteristici. În timp ce albinismul se referă la lipsa completă de melanină – pigmentul natural care oferă pielii, penelor, părului și ochilor culoarea lor – leuismul implică o pierdere parțială a pigmentării.
Animalele cu albinism sunt albe sau de culoare pală pe întregul corp, dar au și ochi de culoare pală, roz sau roșie, în timp ce animalele cu leuism au adesea caracteristici parțial albe sau pete albe cu ochi mai închiși la culoare.
Ce este albinismul?
Albinismul la animale apare atunci când un membru individual al unei specii moștenește o genă mutată de la ambii părinți care interferează cu capacitatea organismului de a produce melanină. Cel mai evident trăsătură la cei cu albinism este pielea, părul, penajul, blana sau solzii albi palizi. Aceeași mutație care afectează pielea afectează și pigmenții vaselor de sânge din ochi, făcându-i să pară roșii sau rozalii, mai degrabă decât albi.
Aceste trăsături genetice moștenite sunt toate recesive și trebuie moștenite de la ambii părinți (care nu trebuie neapărat să aibă ei înșiși albinism).
Cu toate obstacolele pe care animalele trebuie să le depășească pentru a supraviețui în sălbăticie, cele cu albinism au mult mai rău. Pierderea pigmentării face dificilă camuflarea pentru a evita prădătorii sau pentru a vâna hrană și adesea le oferă o vedere redusă.
Afecțiunea le crește, de asemenea, expunerea la lumina ultravioletă dăunătoare și poate face mai dificilă găsirea unui partener. S-a observat chiar că animalele exclud membrii grupului lor cu albinism pentru a evita prădarea întregii populații.
Din păcate, raritatea lor le pune și într-un pericol amplificat pentru braconieri, care le pot vinde în comerțul ilegal cu animale sălbatice colecționarilor sau ca animale de companie exotice.
Din acest motiv, animalele albino descoperite în sălbăticie sunt uneori capturate și aduse la grădini zoologice sau sanctuare pentru propria lor protecție. În 2018, de exemplu, un grup de conservare din Indonezia a construit o rezervație specială de 4,8 hectare pentru un orangutan albino critic pe cale de dispariție, orfan, pe nume Alba, pe care l-au salvat dintr-o cușcă dintr-un sat local.
Ce este leuismul?
Animalele care sunt de culoare albă sunt adesea confundate cu albinismul atunci când au, de fapt, leuism. Leuismul duce la o reducere a tuturor tipurilor de pigmenți, nu doar a melaninei, astfel încât un animal cu leuism poate avea culori palide sau estompate sau pete neregulate de alb.
La fel ca albinismul, leuismul este moștenit, deși severitatea și poziționarea culorilor estompate pot varia între părinți și urmași sau chiar pot sări generații în cazul genelor recesive. Unele animale leucist, precum acest elc alb fotografiat în Suedia, au foarte puține diferențe față de cele cu albinism.
Adesea, cea mai simplă modalitate de a deosebi animalele cu leuism de cele cu albinism este de a privi ochii. Animalele cu leuism vor avea ochi de culoare închisă, mai degrabă decât roșii sau roz.
O pasăre cu leuism, de exemplu, poate fi complet albă sau pestriță, dar are totuși melanină în sistemul său, deoarece mutația genetică se aplică numai pigmentului de melanină din unele sau toate penele, mai degrabă decât la absența melaninei din întregul corp.
Chiar și reducerea parțială a pigmentului poate servi dezavantaje similare cu albinismul, deoarece animalele cu leuism sunt mai ușor de reperat de prădători și s-ar putea să nu fie recunoscute sau acceptate de alți membri ai speciei. Trăsăturile leucist la păsări pot duce la slăbirea penelor și la afectarea zborului.
Sunt leuşismul şi albinismul comune la animale?
Albinismul este o afecțiune extrem de rară la animalele sălbatice care apare la naștere. Cercetătorii estimează rata albinismului la animale la oriunde de la 1 din 20.000 la 1 din 1 milion, deși se crede că este mai frecvent la speciile de păsări, reptile și amfibieni.
Deoarece animalele individuale cu albinism tind să aibă o vedere minimă sau deloc și piele sau blană albă solidă, făcându-le mai susceptibile la prădare, animalele sunt mai puțin susceptibile să supraviețuiască suficient de mult pentru a se reproduce și a transmite afecțiunea genetică descendenților.
Leuismul este, de asemenea, rar la animale, deși este mai frecvent decât albinismul. Reducerea culorii îi face totuși mai vulnerabili din cauza incapacității lor de a se camufla sau de a se integra cu restul populației lor, dar nu este neapărat o condamnare la moarte, în funcție de severitate.
-
Ce cauzează leuismul?
Leuismul este moștenit, la fel ca albinismul. Culorile estompate și petele de pe pielea sau blana animalelor leucist pot varia în funcție de genetica părinților și a urmașilor.
-
Este leuismul mai rar decât albinismul?
Nu. Albinismul este extrem de rar, în timp ce leuismul este ușor mai frecvent. Animalele cu oricare dintre aceste afecțiuni sunt vulnerabile la prădători.
Leuismul este moștenit, la fel ca albinismul. Culorile estompate și petele de pe pielea sau blana animalelor leucist pot varia în funcție de genetica părinților și a urmașilor.
Leuismul este moștenit, la fel ca albinismul. Culorile estompate și petele de pe pielea sau blana animalelor leucist pot varia în funcție de genetica părinților și a urmașilor.
Nu. Albinismul este extrem de rar, în timp ce leuismul este ușor mai frecvent. Animalele cu oricare dintre aceste afecțiuni sunt vulnerabile la prădători.
Nu. Albinismul este extrem de rar, în timp ce leuismul este ușor mai frecvent. Animalele cu oricare dintre aceste afecțiuni sunt vulnerabile la prădători.
