În timp ce hipopotamul comun (Hippopotamus amphibious) este clasificat ca vulnerabil, ruda sa mai mică, hipopotamul pitic (Choeropsis liberiensis sau Hexaprotodon liberiensis), se află pe lista speciilor pe cale de dispariție. Ambele specii continuă să fie amenințate de braconaj și de reducerea habitatelor.
Hipopotam comun
Hipopotamul comun, mult mai mare, listat ca vulnerabil din 2008, a înregistrat scăderi semnificative pe tot parcursul anilor 1990 și la începutul anilor 2000. Acești giganți se găsesc în Africa subsahariană, unde trăiesc în râuri și lacuri ziua și se plimbă pe țărm noaptea, în căutare de iarbă și fructe.
Având în vedere dimensiunea lor uriașă și afinitatea pentru apă, nu este de mirare de ce hipopotamul și-a câștigat porecla de „cal de apă”. Interesant este că oamenii de știință au descoperit că hipopotamul este cel mai strâns înrudit cu cetaceele (balene, delfini și marsuini). Studiile au arătat conexiunea evolutivă dintre hipopotami și cetacee prin compararea modului în care ambele specii s-au adaptat la viața acvatică, în special prin căile respiratorii (nări externe sau orificii de respirație în cazul balenelor).
Estimările de pe Evaluarea Listei Roșii plasează populațiile actuale de hipopotami comuni la aproximativ 115.000-130.000, față de 125.000-148.000 în 2008. Această scădere bruscă nu a fost suficientă pentru a schimba categoria de risc a animalului, datorită posibilelor numărări greșite din anumite țări în 2008. Cu toate acestea, evaluarea afirmă încă că statutul de conservare al hipopotamilor este „precar”, iar acțiunile directe de conservare pentru protejarea hipopotamilor și a habitatului lor rămân o prioritate. Deși populațiile de hipopotami s-au stabilizat în câteva țări, scăderi au fost raportate în multe locații din cauza pierderii habitatului și a vânătorii nereglementate.
Hipopotam pitic
Hipopotamilor pitici, care s-au alăturat listei speciilor pe cale de dispariție în 2010, au înregistrat o scădere semnificativă a numărului. Din păcate, au rămas doar aproximativ 2.000-2.499 de indivizi maturi. Dovezile de la camere și sondaje în țări precum Liberia continuă să arate numere mici, iar secțiuni mari din habitatul forestier original al hipopotamului pitic au fost deja distruse de plantațiile comerciale de palmieri, agricultură, minerit și exploatare forestieră. Se estimează că, din cauza acestei pierderi a pădurilor și a creșterii activității de vânătoare, hipopotamii pitici vor înregistra un declin continuu de aproximativ 20% în următorii 26 de ani.
Amenințări
Deși este posibil să fiți foarte familiarizați cu imaginile hipopotamilor comuni care se relaxează în râuri și lacuri, hipopotamul pitic — mai mic și, îndrăznim să spunem, mai drăguț — petrece mult mai puțin timp în apă. Această adaptabilitate la viața de pe uscat îi face, poate în detrimentul lor, mai susceptibili la braconieri.
Pierderea habitatului
Dezvoltarea la scară largă în jurul zonelor umede și devierea apei în scopuri agricole au provocat pierderi extreme de habitat pentru hipopotami. În timp ce hipopotamii comuni au cele mai mari populații în Africa de Est, ei se găsesc în cel puțin 29 de țări diferite, jumătate dintre acestea având documente care atestă scăderi considerabile ale populației. Hipopotamul amfibiu comun necesită acces la o sursă permanentă de apă pentru a-și menține pielea umedă, astfel încât se confruntă cu provocări suplimentare pe măsură ce seceta și dezvoltarea șterg râurile și lacurile în favoarea barajelor, fermelor și zonelor urbane.
Cea mai mare amenințare pentru hipopotamul pitic este defrișarea. Împreună cu pădurile lor care sunt în mod continuu exploatate, cultivate, populate și transformate în plantații de cauciuc, cafea și palmieri, o creștere a mineritului și a dezvoltării infrastructurii miniere a reprezentat amenințări suplimentare în ultimii ani. Pădurea mică rămasă în arealul istoric al hipopotamului pitic a fost fragmentată, lăsându-i izolați de posibili parteneri și susceptibili la vânători. Seceta și alte modificări ale ecosistemului datorate schimbărilor climatice și vremii severe, ca în cazul hipopotamului comun, adaugă amenințări suplimentare.
Braconajul
Hipopotamilor pitici se confruntă cu mai multe provocări din cauza vânătorii, deoarece pădurile din arealul lor au înregistrat o creștere mai mare a exploatării forestiere, agriculturii și așezărilor de-a lungul secolului trecut, ceea ce face mult mai ușor pentru braconieri să-i găsească.
Ambele specii au incisivi mari inferiori care, împreună cu carnea lor, atrag vânătoarea și capcana ilegală. Atât hipopotamul comun, cât și cel pitic sunt folosiți de oameni ca sursă de hrană și pentru confecționarea bijuteriilor sau a altor obiecte artizanale. Deși hipopotamii pitici nu sunt vizați atât de mult pentru vânătoarea de subzistență, deoarece dinții lor au mai puțină valoare, ei sunt adesea luați de vânători din întâmplare pentru carnea lor. Multe părți ale corpului hipopotamului pitic, cum ar fi craniul, sunt uneori folosite în ritualuri sau în medicina tradițională în anumite țări.
Conflictul om-animal
Pe măsură ce tot mai multe zone umede și păduri sunt eliminate pentru terenuri agricole și locuințe, ambele specii sunt adesea forțate să depășească zonele lor naturale de pășunat în teritoriu ocupat de oameni. Ca răspuns, fermierii amenințați au fost cunoscuți că ucid hipopotami pentru a-și proteja terenurile.
Ce putem face
Protecțiile terenurilor și apelor sunt în vigoare în regiunile lumii în care trăiesc hipopotamii. Multe dintre aceste reglementări, deși considerate eficiente la nivel oficial, sunt prost aplicate din cauza lipsei de resurse financiare și de formare. Unele țări raportează și găsirea hipopotamilor în afara zonelor reglementate, ceea ce face dificilă protejarea lor. În timp ce hipopotamii pitici au demonstrat succesul reproducerii în captivitate, au existat puține sau deloc reintroduceri reușite în sălbăticie.
Unele dintre cele mai bune eforturi de conservare sunt realizate prin implicarea comunităților locale și crearea de spații protejate. Fondul African pentru Fauna Sălbatică, de exemplu, ajută comunitățile să minimizeze conflictul om-hipopotam prin construirea de incinte, garduri și șanțuri pentru a ține hipopotamii care pasc departe de terenurile agricole. Aceasta este doar un tratament pentru un simptom al unei probleme mult mai mari, totuși. Păstrarea ambelor specii de hipopotami începe cu crearea de spații protejate și consolidarea habitatelor deja stabilite ale hipopotamilor. Lucruri precum furnizarea de finanțare pentru eforturile și cercetarea de conservare a hipopotamilor, îmbunătățirea infrastructurii parcurilor naționale și sprijinirea legilor naționale și internaționale care protejează hipopotamii sunt esențiale. Indivizii pot sprijini hipopotamii prin semnarea petițiilor care protejează habitatele critice din parcurile și sanctuarele africane pentru animale sălbatice sau prin adoptarea unui hipopotam (simbolic) cu Fondul Mondial pentru Natură.
