Abilitățile maimuțelor antropoide par a fi complet înțelese greșit, deoarece cercetările nu au reușit să le măsoare corect și precis, potrivit unui nou raport.
Întotdeauna m-am minunat cât de miopi pot fi oamenii, mai ales când vine vorba de alte specii. Avem un complex de superioritate atât de mare încât nu reușim să apreciem pe deplin remarcabilul unor lucruri precum un caracatiță care își schimbă complet culoarea și textura în câteva secunde, sau o mică pasăre cântătoare care își dă seama cum să zboare 2414 km fără oprire peste Atlantic. La un om, aceste trăsături ar fi demne de un personaj din Harry Potter; la un animal? Meh. Mișto, dar animalele nu pot scrie, nu pot face pizza, nu se pot urca în rachete și nu pot zbura pe lună, așa că cât de inteligente pot fi ele cu adevărat? (Și, desigur, sunt mulți dintre noi care apreciază minunile strălucitoare ale regnului animal, dar vorbesc mai mult despre mentalitatea antropocentrică generală.)
Totuși, din ce în ce mai mult, se pare că oamenii de știință încep să regândească modul în care noi gândim despre gândirea animalelor. Frans de Waal explorează subiectul în cartea sa „Suntem destul de inteligenți pentru a ști cât de inteligente sunt animalele?” în care oferă sute de exemple de inteligență surprinzătoare de la specii non-umane, inclusiv multe cazuri în care alte animale par a fi mai inteligente decât noi.
Printre alții pe aceeași linie, o nouă analiză publicată în jurnalul Animal Cognition susține că ceea ce credem că știm despre inteligența socială a maimuțelor antropoide se bazează pe iluzii și știință defectuoasă.
„Greșeala care stă la baza deceniilor de cercetare și a înțelegerii noastre a abilităților maimuțelor antropoide se datorează unei credințe atât de puternic înrădăcinate în propria noastră superioritate, încât oamenii de știință au ajuns să creadă că bebelușii umani sunt mai capabili social decât maimuțele antropoide adulte. Ca oameni, ne vedem ca fiind în vârful arborelui evoluționist”, spune autorul studiului, Dr. David Leavens, de la Universitatea Sussex. „Acest lucru a dus la o exaltare sistematică a abilităților de raționament ale bebelușilor umani, pe de o parte, și la designuri de cercetare părtinitoare care discriminează împotriva maimuțelor antropoide, pe de altă parte.”
Așa cum notează Universitatea din Portsmouth:
„Examinând literatura, am găsit o prăpastie între dovezi și credință”, spune Profesor Kim Bard. „Acest lucru sugerează un angajament profund față de ideea că numai oamenii posedă inteligență socială sofisticată, o părtinire care adesea nu este susținută de dovezi.”
Pentru a pune lucrurile în perspectivă, autorii subliniază că nu este prima dată când știința a văzut un astfel de „colaps generalizat al rigorii”. Acum un secol, oamenii de știință credeau că nord-europenii erau cei mai inteligenți dintre specia noastră, datorită unei doze mari de părtinire. „O astfel de părtinire este acum considerată depășită, dar psihologia comparată aplică aceeași părtinire comparațiilor între specii, între oameni și maimuțe antropoide”, spun cercetătorii.
Iar exemplele oferite în studiu subliniază cu adevărat ideea principală. Într-un set de studii, cercetătorii au comparat copiii crescuți în gospodării occidentale, „impregnați de convențiile culturale ale semnalizării nonverbale”, cu maimuțe antropoide crescute fără aceeași expunere culturală. Dar apoi au fost toți testați pe convențiile occidentale de comunicare nonverbală. Desigur că copiii umani vor obține rezultate mai bune. Aș vrea să-i văd punând copiii umani în sălbăticie și să-i văd căutând hrană și comunicând cu alte maimuțe antropoide; cine ar avea rezultate mai bune acolo?
Despre abordările de până acum în măsurarea abilităților maimuțelor antropoide, autorii concluzionează: „singura concluzie fermă care poate fi trasă este că maimuțele antropoide care nu au fost crescute în gospodării occidentale, postindustriale, nu se comportă foarte mult ca și copiii umani care au fost crescuți în acele circumstanțe ecologice specifice, un rezultat care nu ar trebui să surprindă pe nimeni.”
Oferind patru metode de studiu diferite care ar putea elimina „complexul de superioritate generalizat din cercetarea psihologiei comparative”, autorii oferă remedii valoroase pentru o mai bună înțelegere a acestor specii incredibile. Și, important, deschid și mai mult ușa ideii că animalele non-umane nu trebuie să se comporte ca oamenii pentru a fi considerate inteligente. De fapt, faptul că nu se comportă ca oamenii ar putea fi cel mai deștept truc al lor de până acum…
