Chiar așa se termină?
Anul trecut am citit o cercetare care a dezvăluit faptul incredibil de alarmant că numărul insectelor din Puerto Rico a scăzut dramatic, iar asta m-a îngrozit. „Analizele noastre susțin puternic ipoteza că încălzirea climatică a fost un factor major care a determinat reducerea abundenței artropodelor,” au scris autorii, „și că aceste scăderi au precipitat, la rândul lor, diminuarea numărului de insectivore din păduri, într-o cascadă clasică de jos în sus.” David Wagner, un expert în conservarea nevertebratelor de la Universitatea din Connecticut, a declarat pentru Washington Post: „Acesta este unul dintre cele mai tulburătoare articole pe care le-am citit vreodată.”
Am început să scriu despre asta, dar mi s-a părut atât de grav încât nici nu știam încotro să o apuc și am lăsat subiectul deoparte. Dar acum că a fost publicat primul studiu științific global privind declinul entomofaunei (insectele dintr-un mediu sau o regiune), nu mai este timp de pierdut pentru a trage semnale de alarmă.
Și mă refer la toate semnalele de alarmă. Pentru că dacă pierdem toate insectele, atunci pierdem tot ce mănâncă insecte, iar apoi pierdem tot ce mănâncă lucrurile care mănâncă insecte și așa mai departe. Ele sunt, de asemenea, esențiale pentru polenizare și reciclarea nutrienților. Vedeți încotro se îndreaptă acest lucru: așa cum spun autorii, un „colaps catastrofal al ecosistemelor naturale”.
Damian Carrington scrie în The Guardian:
Studiul notează că principalii factori din spatele acestor scăderi accelerate par a fi (în ordine de importanță):
1. Pierderea habitatului și conversia la agricultură intensivă și urbanizare;
2. Poluarea, în special sub formă de pesticide și fertilizatori sintetici;
3. Factori biologici precum agenții patogeni și speciile invazive;
4. Bunul vechi schimbări climatice.
Anul trecut, Ilana a creat un infografic care prezintă imaginea foarte deprimantă ce pune în perspectivă factorul #1 de mai sus. Unde se presupune că ar trebui să trăiască toate insectele?
© Ilana E. Strauss
„Principala cauză a declinului este intensificarea agricolă”, spune Francisco Sánchez-Bayo de la Universitatea din Sydney, Australia, care a co-scris studiul alături de Kris Wyckhuys de la Academia Chineză de Științe Agricole din Beijing. El explică faptul că declinul inițial pare să fi început la începutul secolului al XX-lea și s-a accelerat în anii 1950 și 1960 – și a intrat în teritoriul de cod roșu în ultimele decenii. Neonicotinoidele și fipronilul, două clase de insecticide introduse în acest interval recent, au fost deosebit de dăunătoare, spune el. „Sterilizează solul, ucigând toate larvele.”
(Și o notă pentru grădinari: Produsele de grădinărit care conțin neonicotinoide pot fi aplicate legal în concentrații mult mai mari în grădini decât pe ferme – uneori la concentrații de până la 120 de ori mai mari. Există cel puțin 68 de pesticide de grădină de evitat pentru a ajuta albinele.)
Bayer, unul dintre cei mai mari producători de neonicotinoide, neagă afirmațiile că insecticidele, uhm, dăunează insectelor.
Între timp, auzim de ani de zile că planeta se află în primele etape ale celei de-a șasea extincții în masă – și mulți dintre noi care am fost atenți ne strâmbăm la fiecare nou anunț despre dispariția unei specii. Faptul că insectele sunt cele mai numeroase animale de pe planetă – există aproximativ 25 de milioane de tone metrice doar de păianjeni – subliniază gravitatea situației.
„Dacă nu ne schimbăm modul de a produce alimente, insectele ca întreg vor urma calea extincției în câteva decenii”, notează autorii. „Repercusiunile pe care le va avea acest lucru asupra ecosistemelor planetei sunt catastrofale, ca să spunem cel puțin.”
Cercetătorii notează că fermele organice erau mai populate cu insecte și că utilizarea moderată a pesticidelor în trecut nu a fost nici pe departe la fel de devastatoare ca ceea ce vedem acum. „Agricultura intensivă, la scară industrială, este cea care ucide ecosistemele”, a spus el.
Deci, în timp ce s-ar putea să ne frângem inimile din cauza urșilor polari slabi și să ne certăm aprins pe tema paielor de plastic, insectele mor. În timp ce ne certăm despre schimbările climatice și denigrăm produsele organice ca fiind elitiste, păsările, reptilele și peștii care mănâncă insecte încep să sufere. Ce-ar fi dacă, în cele din urmă, ceea ce va ucide omenirea este faptul că nu am fost atenți la cei mai mici locuitori ai planetei? Ar fi un final plin de hybris, demn de Shakespeare.
„Dacă pierderile de specii de insecte nu pot fi oprite, acest lucru va avea consecințe catastrofale atât pentru ecosistemele planetei, cât și pentru supraviețuirea omenirii”, spune Sánchez-Bayo. Și în ritmul în care merg lucrurile, spune el, „În 10 ani veți avea cu un sfert mai puțin, în 50 de ani doar jumătate rămasă, iar în 100 de ani nu veți mai avea deloc.”
Via The Guardian
