Cei dintre noi care petrecem o parte semnificativă din timp gândindu-ne la impactul nostru asupra mediului visăm adesea la soluții magice pentru a ne reduce drastic amprenta de carbon. Mult timp, în mintea mea, găinile au fost una dintre acele soluții. Și se pare că nu sunt singur. Găinile de curte au fost întotdeauna un subiect popular aici pe PlanetaNoastra. Dar chiar și găinile de curte au o amprentă asupra mediului.
Când vorbesc cu alți oameni cu mentalitate ecologistă, constat adesea că răspund cu un amestec de admirație și gelozie când le spun că țin găini în curte. (Ah, monstrul acela verde, verde…) Cât de frumos trebuie să fie, exclamă ei, să ai ouă proaspete, fără sentiment de vină, și să fii cu atât mai aproape de autosuficiență. E aproape ca și cum găinile ar fi devenit un simbol de statut „locavore” (care mănâncă local), la care să aspiri și pe care să-l râvnești.
Și n-am să mint — creșterea găinilor este o experiență minunată și plină de satisfacții. Aș încuraja pe oricine are puțin spațiu și vecini toleranți să încerce. De la ouăle proaspete de dimineață, la grămezile nesfârșite de găinaț și așternut care ajung în compostul meu, până la controlul dăunătorilor menționat anterior, se pot spune multe lucruri bune despre găini ca element cheie al unei gospodării sustenabile. Adăugați la asta rolul lor în a devora resturile de mâncare și a-mi distra fiica, și sincer nu aș putea trăi fără ele. Dar nu există prânz gratuit.
Cât de ecologică este creșterea găinilor?
Devin puțin nervos când oamenii încep să vorbească despre găinile de curte ca despre un element cheie al „autosuficienței”. Modul în care unii ecologiști vorbesc despre ele e aproape ca și cum aceste creaturi frumoase ar oferi un bilet magic către o alimentație fără emisii. Totuși, este important să ne amintim că aproape nimic din ceea ce facem nu este lipsit de impact asupra mediului.
Găinile mănâncă cereale
Chiar ieri am golit doi saci uriași de cereale într-un recipient de depozitare lângă cotețul găinilor. Acele cereale au trebuit să fie cultivate undeva. Și cel mai probabil au fost cultivate cu combustibili fosili, pesticide și eroziunea solului, care sunt parte integrantă a agriculturii moderne.
Deși găinile mele sunt libere să scotocească prin pământ, să mănânce insecte și să aibă o dietă constantă de resturi din bucătăria noastră, bănuiesc că cea mai mare parte a dietei lor provine tot din aceste cereale. Încă nu am calculat câte ouă obținem pentru fiecare sac de cereale, dar sunt sigur că ar fi un calcul revelator. (În prezent, se pare că hrănesc și un intrus oposum flămând, vegetarian, așa că ar trebui să repar cotețul cum trebuie pentru ca experimentul să fie precis.) Dintr-un punct de vedere vegan, ar avea aproape sigur mult mai mult sens din punct de vedere ecologic să hrănești acele cereale direct oamenilor, în loc să le treci printr-un sistem de creștere a animalelor – oricât de local și cu impact redus ar fi – și să te confrunți cu pierderea inevitabilă de nutrienți care vine odată cu acele legi plictisitoare ale entropiei.
Oferă mai mult decât simple ouă
Desigur, a te concentra doar pe ouă ar însemna să subestimezi utilitatea creșterii găinilor. Deseori consider că gunoiul de grajd de înaltă calitate și concentrat este o producție mai valoroasă decât ouăle în sine – și acest lucru îmi limitează oarecum nevoia de a importa compost sau alte îngrășăminte din afara grădinii mele. Adăugați la asta rolul lor potențial în controlul dăunătorilor și oportunitatea de a folosi scotocitul lor într-un tractor pentru găini, și ele devin nu doar mașini de făcut ouă, ci o parte integrantă a unui sistem mai larg.
Nimic nu este vreodată fără impact
Împărtășesc toate aceste reflecții nu pentru că impactul asupra mediului al găinilor de curte trebuie să fie o preocupare prioritară a mișcării ecologiste, ci mai degrabă pentru că îmi amintește de o lecție cheie în toată această afacere a sustenabilității – în ciuda eforturilor depuse de Omul Fără Impact, nu există cu adevărat nicio opțiune pentru noi, oamenii, de a nu avea niciun impact. În schimb, trebuie să înțelegem impactul pe care îl avem cu orice activitate particulară – fie că este vorba despre mâncarea pe care alegem să o consumăm, unde alegem să locuim sau cum alegem să ne deplasăm – și apoi să căutăm modalități de a minimiza aspectele negative și de a maximiza cele pozitive.
Haideți să acceptăm că nu există așa ceva ca un prânz gratuit. În schimb, haideți să ne dăm seama cât costă prânzul și cum vrem să plătim pentru el.
