Un articol recent din The Atlantic este intitulat „Creșterea greenflation” cu subtitlul „Vremea extremă și incertitudinea energetică fac deja prețurile să crească vertiginos.” Reporterul Robinson Meyer discută despre cum prețurile lemnului au crescut enorm din cauza schimbărilor climatice și că dezastrele meteorologice cauzează probleme în întregul lanț de aprovizionare pentru alimente, combustibil, apă și alte materii prime, făcând ca prețurile să crească pentru aproape orice în aceste zile.
Dar este aceasta „greenflation”? S-ar putea cita pe Inigo Montoya din „Prințesa Mireasă”: „Tot folosești acel cuvânt, dar nu cred că înseamnă ceea ce crezi că înseamnă.” Dar Meyer nu tot folosește acel cuvânt. Apare doar în titlu, pe care probabil nu l-a scris el.
Termenul greenflation există de ceva vreme, dar nu a fost folosit pentru a descrie creșterea costurilor cauzate de schimbările climatice, așa cum face The Atlantic, ci, în schimb, creșterea costurilor necesare pentru a face față schimbărilor climatice. Greenflation este considerat a fi costul tranziției energetice, care va fi mult mai mic decât costul schimbărilor climatice.
Greenflation este real și este o problemă: prețurile cuprului, aluminiului și litiului, toate necesare pentru tranziția energetică de la combustibilii fosili, au crescut brusc în ultimul an. Aluminiul „verde” costă mai mult decât materialul obișnuit, și în timp ce Apple își poate permite acest lucru, alte companii nu. Ruchir Sharma descrie problema cu cuprul în The Financial Times:
Greenflation va face mai dificilă realizarea tranziției energetice de la combustibilii fosili, deoarece costul mașinilor electrice și al energiei verzi nu va scădea atât de repede pe cât se spera. A existat un „premium verde” pe care unii au fost dispuși să-l plătească; eu plătesc un premium pentru electricitate și gaz curat și alții cumpără Tesla și Powerwalls. Combustibilul sustenabil pentru avioane (SAF) costă de opt ori mai mult decât combustibilul obișnuit pentru avioane.
În cartea sa „Cum să eviți un dezastru climatic,” Bill Gates sugerează că ar trebui să existe un preț pentru carbon pentru a promova inovația.
Dar atunci când menții prețul combustibilului ridicat, ce obții? Posibil mai mult greenflation, și, așa cum notează Gates, s-ar putea să trebuiască să menținem prețurile ridicate pentru a face alternativele mai atractive. Dar asta creează propriile probleme. Economista germană Isabel Schnabel de la Banca Centrală Europeană a declarat recent unui panel, citată în Bloomberg:
Aceasta este o problemă de cerere și ofertă, cu prea mulți oameni care caută prea puțin litiu și cupru. Există, desigur, o soluție alternativă la mai multă exploatare minieră: reducerea cererii. În loc să fabricăm baterii uriașe pentru camionete electrice și să le oferim subvenții uriașe, de ce să nu ușurăm totul și să folosim materialele mai eficient? Sau, de altfel, să promovăm alternative la camionetă. Am putea cere o eficiență mai mare în tot ceea ce producem, dar și să promovăm suficiența, să ne dăm seama de cât anume avem nevoie în primul rând.
Greenflation provine de la prea mulți bani care caută prea puține lucruri și este deja folosit pentru a justifica regresul, cu politicienii din Regatul Unit, de exemplu, care cer încetarea politicilor verzi care cresc costurile și mai multe forări pentru gaz și petrol pentru a le reduce. Dar o modalitate mai bună de a face față acestui fenomen este de a lua decizii inteligente care reduc cererea.
