Aici, în Insulele Britanice, suntem înconjurați de istorie, atât naturală, cât și umană. Mulți sunt interesați să găsească rămășițele mediului construit care au supraviețuit de-a lungul istoriei noastre îndelungate.
Oamenii sunt atrași în mod obișnuit de siturile istorice, de la zone de înmormântare neolitice, pietre în picioare și catedrale, până la castele medievale, mănăstiri, foste situri industriale din secolul al XIX-lea și multe altele – toate acestea ne amintesc de trecut și dezvăluie urmele a ceea ce a fost înainte. Cei interesați de istorie pot găsi o mulțime de situri de vizitat care sunt bine semnalizate și adesea foarte bine conservate.
Cu toate acestea, există o istorie diferită, ascunsă, de care mulți oameni nu sunt conștienți sau pe care pur și simplu o ignoră: urmele care rămân din habitatele naturale prețioase, unele dintre ele pierdute din cauza activității umane.
Găsirea rămășițelor ecosistemelor noastre străvechi și recunoașterea mai clară a felului în care arătau odinioară peisajele noastre ne pot ajuta să vedem unde au mers lucrurile prost și pot fi potențial foarte importante în a ne ajuta să reparăm lucrurile în viitor.
Găsirea urmelor habitatelor pierdute în sol
Solul de sub picioarele noastre deține multe indicii despre habitatul dintr-un anumit loc de-a lungul anilor. Diferitele straturi de materie organică acumulate în timp ne pot spune multe despre ce a crescut odinioară acolo.
Oamenicii de știință pot descoperi multe detalii nu numai despre oameni și activitatea lor, ci și despre vegetația dintr-un sit, săpând adânc și analizând ce găsesc dedesubt.
Desigur, persoanele fără expertiză nu pot întotdeauna discerne multe din sol. Așadar, ar putea fi necesar să căutăm alte indicii pentru a ne ajuta să înțelegem vegetația care a acoperit odinioară un sit.
Găsirea urmelor habitatelor pierdute în banca de semințe
În mod uimitor, siturile de păduri străvechi, chiar și atunci când copacii au dispărut, pot încă produce plante de strat inferior care s-au acumulat în banca de semințe a zonei.
Adesea, atunci când anumite plante (cum ar fi clopoței albaștri englezești, de exemplu) sunt văzute în profuzie, poate fi un semn că zona a fost odinioară locul unei anumite varietăți de pădure de stejar. Multe specii forestiere ar putea rămâne într-o zonă chiar și după dispariția pădurii.
Identificarea zonelor care au fost odinioară pădure ne poate ajuta să găsim cele mai bune locuri pentru reînsălbăticire. Vom observa uneori o regenerare naturală prin eliminarea presiunilor, cum ar fi pășunatul excesiv (de către oi și/sau căprioare, de exemplu) dintr-o zonă. Sau, acolo unde regenerarea nu poate avea loc natural, putem determina zone excelente pentru plantarea de copaci.
Găsirea urmelor habitatelor pierdute în numele locurilor
Din păcate, mult prea des, pădurile străvechi și alte habitate prețioase au dispărut complet din peisajul vizual. Dar pe lângă luarea de indicii din locație, geografie, condiții microclimatice și formularea de presupuneri educate, putem obține adesea indicii și din numele locurilor.
În Insulele Britanice, numele locurilor ne oferă adesea indicii care ne pot duce la recunoașterea peisajelor și ecosistemelor străvechi dispărute acum.
De exemplu, multe nume de locuri indică prezența pădurilor sau a anumitor specii specifice de copaci acolo unde acum nu mai există.
Putem porni într-o călătorie fascinantă în trecut, examinând hărți vechi și analizând nume de locuri pentru a descoperi ce ecosisteme au fost complet sau parțial șterse de construcții, agricultură sau silvicultură de plantație, de exemplu.
Cuvântul vechi englezesc „leah” înseamnă câmp sau poiană într-o pădure. Elementul supraviețuiește astăzi la sfârșitul numelor de locuri ca „ley”. Astfel, un nume precum Ashley sugerează că a fost odinioară înconjurat de frasini.
Citind indiciile din denumirea locurilor și indiciile din peisajul însuși, putem construi o imagine și mai clară a habitatelor pierdute și putem stabili de unde am putea începe reînsălbăticirea și restaurarea.
Găsind urmele habitatelor pierdute din jurul nostru, putem vedea mai clar legătura puternică pe care oamenii au avut-o cu locurile și natura de-a lungul istoriei.
Putem învăța cu precizie unde, de ce și cum a avut loc o decuplare și să ne gândim la modul în care putem repara legăturile noastre cu habitatele din jurul nostru și să trăim în armonie cu lumea naturală – reconstruind și restaurând pentru noi înșine, precum și pentru fauna sălbatică din jurul nostru.
