Puține priveliști sunt la fel de magnifice ca un copac antic. Cedrii, brazii și molizii falnici din nord-vestul Pacificului al Canadei pot atinge diametre de până la 6 metri pe măsură ce cresc de-a lungul a sute de ani. Unii au o mie de ani. Ei oferă habitate pentru fauna sălbatică, susțin o biodiversitate imensă care încă este descoperită și stochează de până la trei ori mai mult carbon decât pădurile mai tinere.
Pădurile seculare din Columbia Britanică rămân cea mai mare masă forestieră temperată intactă din lume, dar sunt amenințate de tăieri. În ciuda promisiunilor guvernului provincial de a proteja pădurile seculare, o suprafață echivalentă cu 10.000 de terenuri de fotbal este rasă în fiecare an doar pe Insula Vancouver. Aceasta este o pierdere devastatoare despre care TJ Watt de la Ancient Forest Alliance îi spune PlanetaNoastra că nu are absolut niciun sens.
Watt este un fotograf din Victoria, Columbia Britanică, care a petrecut nenumărate ore pășind prin păduri și conducând pe drumurile forestiere din Insula Vancouver pentru a capta imagini care transmit atât grandoarea pură a acestor copaci, cât și distrugerea nefericită cu care se confruntă. O serie recentă de fotografii înainte-și-după – înfățișându-l pe Watts stând lângă copaci masivi care ulterior sunt reduși la cioate – a captivat și alarmat spectatorii din întreaga lume. Într-adevăr, asta l-a adus pe Watt în atenția PlanetaNoastra și a început conversația noastră.
Puține priveliști sunt la fel de sfâșietoare ca moartea unui copac antic. Când a fost întrebat de ce crede că aceste imagini au rezonat atât de profund, Watt a spus: „Nu este ca o fotografie alb-negru din 1880. Aceasta este color, 2021. Nu mai poți pretinde ignoranță cu privire la ceea ce facem. Este pur și simplu greșit.” El subliniază că va fi anul 3020 înainte să vedem ceva asemănător din nou, și totuși companiile forestiere continuă să-i decimeze cu permisiunea guvernului.
Watt vânează acești copaci giganți pe cale de dispariție folosind instrumente de cartografiere online care arată unde există operațiuni de tăiere în așteptare sau aprobate și petrecând timp în pădure, căutând benzi de marcare. Este o provocare continuă. „Nu există informații publice care să spună unde sunt planurile de tăiere pe cinci ani, dar căutăm exact același lucru [ca și companiile forestiere] – cei mai mari și mai buni copaci, acele mari păduri seculare – cu excepția faptului că eu caut cu scopul de a-i conserva, iar ei caută cu scopul de a-i tăia.”
Copacii seculari sunt de dorit datorită dimensiunii lor considerabile (companiile forestiere obțin mai mult lemn pentru mai puțină muncă) și inelelor de creștere dense care dau un lemn frumos și clar. Dar acest lemn antic ajunge adesea să fie folosit în scopuri pentru care lemnul din pădurile de a doua generație ar fi la fel de bun, minus daunele ecologice. „Există modalități de a gestiona pădurile de a doua generație pentru a obține caracteristicile pe care le au pădurile seculare,” a explicat Watt. Pentru început, „lăsați-i să crească mai mult. Există, de asemenea, noi produse din lemn prelucrat care imită calitatea și caracteristicile lemnului vechi fără a fi nevoie să folosiți lemn vechi.”
Tema „cursei contra cronometru” apare de mai multe ori în conversația cu Watt. El își exprimă frustrarea profundă față de eșecul guvernului Columbiei Britanice de a proteja aceste păduri. „Toate cele mai recente studii științifice spun că nu avem timp de pierdut. Trebuie să implementăm imediat amânări în cele mai riscante zone pentru a nu pierde majoritatea acestor locuri prețioase.” Întârzierile ar trebui evitate deoarece industria forestieră „vede ce se întâmplă” și se grăbește să taie cei mai buni copaci cât de repede poate.
Watt deplânge modul în care guvernul prezintă tăierile, grupând clasele de productivitate. „Ceea ce este rar astăzi și extrem de amenințat sunt pădurile seculare productive cu copaci mari.” Acestea sunt diferite de pădurile seculare cu productivitate scăzută, unde copacii „arată ca niște mici brocoli pe coastă,” nanizați de expunerea la vânt sau crescând în locuri inaccesibile, mlăștinoase sau stâncoase, și prin urmare fără valoare comercială. Watt a făcut o analogie curioasă:
Un raport recent numit „Pădurile seculare din Columbia Britanică: o ultimă șansă pentru biodiversitate” a constatat că doar 3% din provincie este potrivită pentru creșterea copacilor mari. Din această mică porțiune, 97,3% a fost tăiată; doar 2,7% rămâne neatinsă.
Watt nu se opune tăierilor. El realizează că avem nevoie de lemn pentru tot felul de produse, dar acesta nu ar trebui să provină din pădurile seculare pe cale de dispariție. „Trebuie să ne orientăm către o industrie bazată mai mult pe valoare, nu pe volum. Putem face mai mult cu ceea ce tăiem și să creăm locuri de muncă în silvicultură. În prezent, încărcăm bușteni neprelucrați pe șlepuri și îi trimitem în China, Japonia și SUA pentru prelucrare, apoi îi cumpărăm înapoi. Ar putea fi create mai multe programe de formare și locuri de muncă pentru a prelucra lemnul aici. Fabricile de cherestea de aici pot fi reechipate pentru a prelucra lemnul din a doua generație.” El dorește să vadă guvernul sprijinind comunitățile Primelor Națiuni în tranziția departe de tăierile de păduri seculare:
El speră ca fotografia sa să inspire și alți cetățeni să acționeze. „Oamenii sunt creaturi vizuale și consider că fotografia este cel mai eficient mod de a comunica ceea ce ne spun știința și faptele, dar într-un mod instantaneu și adesea mai convingător emoțional.” Mulți oameni l-au contactat pe Watt pentru a-i spune că au devenit activiști de mediu pentru prima dată după ce au văzut fotografiile înainte-și-după.
„Este sfâșietor să mă întorc în aceste locuri pe care le iubesc,” a spus Watt, „dar fotografia îmi permite să transform acea furie și frustrare în ceva constructiv.” El îi îndeamnă pe spectatori să își ia cinci minute pentru a contacta politicienii și a le comunica ce gândesc. „Auzim de la oamenii din politică că, cu cât facem mai mult zgomot, cu atât le oferă mai mult sprijin pe plan intern pentru a avansa acest lucru. Partidul Verzilor din Columbia Britanică primește de zece ori mai multe e-mailuri pe tema pădurilor seculare decât pe orice alt subiect din provincie. Acest lucru le oferă muniție atunci când se confruntă cu ministrul silviculturii.””
Dacă nu sunteți siguri ce să spuneți, Ancient Forest Alliance are o mulțime de resurse pe site-ul său, inclusiv puncte de discuție pentru apelarea birourilor politicienilor. Există o petiție care cere guvernului să implementeze o Strategie pentru Pădurile Seculare care ar aborda multe dintre problemele discutate de Watt.
El încheie conversația cu un memento despre capacitatea oamenilor de a face o diferență. „Tot succesul nostru provine din credința oamenilor că pot produce schimbare.” Doar pentru că ne confruntăm cu o industrie de miliarde de dolari cu tone de lobbyiști care doresc să mențină status quo-ul nu înseamnă că nu putem avea succes. De fapt, când te gândești, nu avem altă soluție decât să continuăm. Trebuie să fim vocea pădurii.
