Mamuții lânoși se îndreptau spre extincție acum 10.000 de ani, o soartă acum în mare parte pusă pe seama vânătorilor umani care au ucis mamiferele enorme mai repede decât acestea se puteau reproduce. Acesta a fost începutul unei relații lungi, disfuncționale, între oameni și animalele sălbatice care continuă și astăzi.
Săptămâna aceasta, un mamut posibil ucis de oameni acum 10.000 – 15.000 de ani a apărut dintr-un câmp de soia aflat la aproximativ 80 de kilometri vest de Detroit. A fost găsit de fermierul James Bristle și vecinul său Trent Satterthwaite, care relativ săpau pentru a drena apa din câmp. La început, nu și-au putut da seama ce vedeau.
„Probabil că a ieșit un os de coastă”, povestește Bristle pentru Ann Arbor News. „Am crezut că este un stâlp îndoit de gard.” La o inspecție mai atentă, însă, a devenit clar chiar și pentru ochii neantrenați că nu era un stâlp de gard. „Știam că este ceva ieșit din comun. Nepotul meu a venit să se uite la el; are 5 ani, a rămas fără cuvinte.”
După ce a găsit oasele luni seară, Bristle a sunat Universitatea din Michigan marți dimineața pentru a raporta descoperirea sa. Paleontologul Daniel Fisher a sosit miercuri pentru a-l inspecta, iar joi dimineața a confirmat că este un mamut lânos. El estimează că animalul avea aproximativ 40 de ani când a murit, undeva spre sfârșitul Erei Pleistoceului. A fost probabil vânat de oameni, spune el, care l-au ucis și i-au depozitat rămășițele într-un iaz ca metodă de conservare a cărnii pentru uz ulterior.
Este încă prea devreme să spună exact cum a murit, povestește Fisher pentru WWJ-TV din Detroit, „dar scheletul prezenta semne de măcelărire”. Locul are „dovezi excelente de activitate umană”, adaugă el. „Credem că oamenii au fost aici și s-ar putea să fi măcelărit și ascuns carnea, astfel încât să se poată întoarce mai târziu după ea.”
Mamuții lânoși au hoinărit odată pe o fâșie din Eurasia și America de Nord în timpul Pleistocenului, și majoritatea au dispărut acum aproximativ 10.000 de ani – o dispariție care a fost legată nu numai de oameni, ci și de schimbările climatice de la sfârșitul unei perioade glaciare. Cu toate acestea, clima singură nu poate explica dispariția megafaunei precum mamuții, conform unui studiu din 2014, iar mulți experți cred acum că încălzirea vremii le-a slăbit populațiile înainte ca oamenii să dea loviturile finale.
(O mică populație de mamuți a supraviețuit de fapt până acum doar 3.600 de ani, datorită norocului lor de a trăi pe o insulă izolată, fără oameni, în Oceanul Arctic.)
America de Nord a fost, de asemenea, casa mastodonților, o specie mai primitivă care era mai mică și mai puțin înrudită cu elefanții moderni decât sunt mamuții lânoși. În timp ce sute de situri de mastodonți au fost găsite în Michigan de-a lungul anilor, Fisher spune că există doar 10 situri similare cu noua descoperire, cu atât de mult dintr-un schelet de mamut dezgropat. Fisher a reușit să recupereze aproximativ 20 la sută din acest mamut, povestește el pentru Detroit Free Press, inclusiv craniul și colții săi.
Deși este numit momentan mamut lânos, Fisher spune că fosila nou găsită ar putea fi de fapt o specie strâns înrudită cunoscută sub numele de mamut Jeffersonian. Oasele sunt stocate temporar în apropiere, conform Free Press, și rămâne neclar unde vor ajunge în cele din urmă. Valoarea lor de cercetare va fi determinată odată ce vor fi curățate și uscate.
Între timp, cei care au ajutat la excavație spun pentru Free Press că sunt pur și simplu bucuroși că au putut participa la o descoperire atât de „mamutică”.
„Este o zi destul de palpitantă. Sap de 45 de ani și nu am săpat niciodată ceva de genul acesta”, spune James Bollinger, un excavator și rezident local care a adus utilaje grele pentru a accelera săpătura. „Ai o șansă mai bună să câștigi la loto decât să faci ce am făcut noi”, adaugă Satterthwaite.
