Când vine vorba de readucerea unei creaturi dispărute, ne gândim adesea mai întâi la dinozauri.
Pentru oamenii de știință, totuși, animalul care ar putea reveni în lumea celor vii nu este T. rex, ci Mammuthus primigenius, altfel cunoscut sub numele de mamutul lânos.
Aceste fiare păroase au dispărut acum aproximativ 10.000 de ani, dar în mare parte din ultimul deceniu, s-au făcut progrese serioase pentru a revigora mamutul lânos într-o formă sau alta. Posibilitatea de a reînvia mamutul lânos chiar a apărut pe coperta National Geographic, cu o ilustrație a animalului, alături de altele, ieșind dintr-un eprubetă.
De ce se concentrează oamenii de știință pe de-extincția mamutului lânos? Și ar trebui să facem acest lucru în primul rând?
Știm multe despre mamutul lânos, în bună măsură datorită faptului că a dispărut relativ recent, reprezentărilor atente ale creaturilor în arta rupestră preistorică și faptului că rămășițele animalelor tind să fie într-o stare remarcabil de bună, dar vrem să știm mai multe.
Mamutii lânosi nu erau tocmai mamuți
În ciuda numelui, mamuții lânosi masculi puteau crește până la 2,7 până la 3,3 metri înălțime, nu mult mai înalți decât cea mai apropiată rudă existentă, elefantul asiatic (Elephas maximus). Mamutii masculi cântăreau în jur de 6 tone, cu câteva tone mai mult decât cântăresc elefanții asiatici astăzi.
Vârsta unui mamut poate fi estimată după colții săi
Asemenea inelelor copacilor, dar mai bune, inelele găsite în colții unui mamut indică aproximativ vârsta mamutului. Straturile puteau oferi o estimare a vârstei mamutului chiar și la zi. Inelele mai groase indicau că mamutul era destul de sănătos și creștea rapid, în timp ce inelele mai subțiri însemnau că mamutul creștea probabil într-un ritm mai lent.
Blana exterioară putea crește până la 30 de centimetri sau mai mult
Era era glaciară, până la urmă, așa că menținerea căldurii era esențială. Blana mamuților putea avea până la 90 de centimetri lungime. Subpărul, care era mai creț și mai subțire decât blana exterioară, avea fire lungi de până la 7,6 centimetri. Firele de păr pe care le-am găsit au fost portocalii, dar există posibilitatea ca statul îngropat sub pământ atât de mult timp să le fi schimbat culoarea.
Erau importanți pentru oamenii preistorici
În timpul epocii Pleistocenului, care a început acum 1,8 milioane de ani și s-a încheiat acum 10.000 de ani, mamuții erau folosiți de oamenii preistorici în diverse scopuri. Carnea de mamut era folosită pentru hrană, blănurile creaturilor erau folosite pentru haine, iar oasele și colții lor îi ajutau pe oameni să-și construiască colibele. Mamuții apar proeminent în arta umană timpurie. Am găsit figurine sculptate de mamuți, iar fiarele apar de 158 de ori în peșterile din Rouffignac din Franța.
Am descoperit mulți mamuți de-a lungul secolelor
La sfârșitul secolului al XVII-lea, descrieri ale mamuților congelați circulau în Europa, deși nu s-au recuperat schelete complete. În 1799, un vânător a descoperit un mamut congelat, lăsându-l să se dezghețe până când a putut avea acces la colți. Același specimen a fost colectat mai târziu în 1808 ca fiind cel mai complet schelet la acea vreme. De atunci, mulți mamuți au fost descoperiți, inclusiv pui, în multe locuri din lume, inclusiv Michigan. În 2019, o echipă internațională de cercetare a reconstruit ultimele zile ale ultimilor mamuți și cred că extincția lor a avut loc pe insula îndepărtată Wrangel din Oceanul Arctic. Ei cred că vremea extremă, habitatul lor izolat și posibil incursiunile omului preistoric au contribuit la dispariția animalelor.
Readucerea mamuților nu este o sarcină ușoară
Readucerea mamutului din extincție nu este o sarcină ușoară. Cele două moduri în care oamenii de știință s-au gândit să abordeze această problemă au fost fie prin clonare, fie prin modificarea genelor elefanților asiatici folosind gene de la mamutul lânos ( genomul mamutului lânos a fost secvențiat în 2015).
Clonaarea unui mamut a fost prima metodă la care s-au gândit oamenii de știință pentru a readuce mamutul. Încă din 2011, o echipă de oameni de știință din Japonia, Rusia și Statele Unite ar fi lucrat împreună pentru a clona un mamut. Potrivit CNN, planul era să se folosească ADN extras dintr-o carcasă de mamut conservată într-un laborator rusesc și să se insereze într-un ovul de elefant african. Scopul era să se creeze un embrion de mamut în acest fel până în 2016.
Cu toate acestea, nu s-au făcut prea multe progrese cu această abordare. Un motiv potențial este că procesul de congelare nu oprește moartea celulară. Ar putea încetini procesul, dar câteva mii de ani vor distruge celulele oricum. „Zece mii de ani de radiații. Într-un specimen congelat care nu are metabolism, se acumulează și se fragmentează”, a declarat George Church, profesor de genetică la Harvard Medical School, pentru The Washington Post. „ADN-ul acela nu va mai funcționa niciodată.”
Church a fost implicat și în procesul de readucere a mamutului, deși într-un mod mai redus decât clonarea directă. Bazându-se pe genomul secvențiat, proiectul lui Church urmărește să creeze o specie „proxy” a mamutului, una care să împărtășească unele trăsături și funcții ale mamutului lânos. Pentru a realiza acest lucru, echipa lui Church plasează cu grijă genele mamuților lânosi în celulele elefanților asiatici. Din 2018, au făcut peste 40 de modificări elefantului asiatic folosind CRISPR, tehnologia de editare genetică.
Genele de mamut s-au concentrat în principal pe cele care ar permite speciei proxy să prospere în condiții de frig, în special hemoglobina de mamut, care permite circulația sângelui chiar și la temperaturi scăzute, blana lănoasă pentru protecție împotriva intemperiilor și dezvoltarea unui strat mai gros de grăsime pentru izolare și în timpul perioadelor de post. Odată ce aceste trăsături apar suficient în țesuturile derivate din celule stem, cercetătorii vor începe experimentele pentru a crea embrioni. Ei speră să plaseze acești embrioni în utere artificiale, eliminând necesitatea de a folosi un elefant asiatic ca mamă surogat pentru acest proxy lânos.
Întrebări științifice și etice
Dincolo de întrebările științifice privind readucerea unei creaturi care a dispărut acum 10.000 de ani, există și întrebări etice legate de proces și de scop.
Pentru Church și alții, problema de-extincției este o parte a combaterii schimbărilor climatice. Readucerea mamuților în arealul lor istoric, în special în tundrele și pădurile din latitudinile nordice, ar putea transforma aceste regiuni în pajiști. Ecologul rus Sergey Zimov susține că readucerea erbivorelor precum mamuții va declanșa un ciclu în care ierburile vor fi capabile să concureze cu succes flora de tundră.
Motivul pentru care acest lucru contează este că pajiștile sunt susceptibile să sechestreze carbonul din atmosferă mai bine decât alte tipuri de teren, dar mai ales decât tundrele. În plus, pajiștile pot permite înghețarea mai profundă a permafrostului în timpul lunilor de iarnă și îl pot izola în timpul lunilor de vară, o modalitate de a preveni eliberarea emisiilor capturate.
Desigur, aceasta este doar o presupunere, deoarece nu putem ști cu certitudine cum s-ar comporta o nouă versiune a mamutului sau cum l-am îngriji în timp ce se maturizează. În plus, după cum a explicat Helen Pilcher, biolog celular scris pentru BBC, ar dura mult timp până când mamuții ar putea atinge acest obiectiv.
„Chiar dacă toate obstacolele tehnice implicate în crearea unui mamut ar fi depășite mâine, ar dura totuși cu mult peste jumătate de secol pentru a crea o singură turmă viabilă, ceea ce nu ar fi nicidecum suficient pentru a face treaba”, a scris Pilcher.
„În schimb, până atunci, dacă predicțiile actuale sunt de crezut, permafrostul arctic se va fi topit deja. Mai mult, ecosistemul siberian s-ar putea să se fi schimbat prea mult și ar putea să nu mai fie capabil să susțină noii sosiți.”
Beneficiile readucerii mamutului lânos
Resuscitarea mamutului are totuși unele beneficii, deși indirect. Pilcher consideră că tehnicile implicate în încercarea de a readuce mamutul ar putea ajuta speciile vii, în special pe cele amenințate sau pe cale de dispariție, făcând proiectul, în cele din urmă, util. Organizația condusă de Church, Proiectul Revive and Restore, lucrează deja la metode pentru a ajuta dihorul cu picioare negre din America de Nord să supraviețuiască anilor de consangvinizare.
De-extincția mamutului ar putea aduce o biodiversitate mai mare, dar unii conservatori se tem că ar putea crea și un precedent care ar submina eforturile de menținere a speciilor în viață.
„De-extincția oferă pur și simplu ‘scaparea’ supremă”, a declarat Stanley Temple, biolog pentru fauna sălbatică la Universitatea din Wisconsin-Madison, pentru BBC Newsbeat. „Dacă poți oricând să readuci specia mai târziu, subminează urgența prevenirii extincțiilor.”
