O dezbatere între un copil și o profesoară scoate la iveală tot ce este greșit în sistemul nostru de învățământ de astăzi.
Fiul meu a venit acasă de la școală ieri, nedumerit de o conversație pe care o avusese la ora de studii sociale. Elevii discutaseră despre diferențele dintre nevoile, dorințele și drepturile copiilor și avusese loc o dezbatere aprinsă pe tema jocului în aer liber.
Profesoara a încadrat-o la „dorințe”, argumentând că nu este necesară pentru supraviețuire, dar fiul meu nu a fost de acord. A spus că a murmurat, „Doar dacă vrei să mori tânăr”, suficient de tare încât ea să audă. Asta i-a atras o mustrare din partea mea, dar a declanșat și discuția animată din clasă. La final, totuși, majoritatea copiilor au fost de partea profesoarei, iar jocul în aer liber a rămas pe lista „dorințelor”.
„Este chiar o dorință?”, m-a întrebat mai târziu. Dintr-odată, el se îndoia de mesajul pe care i-l transmisesem toată viața, anume că timpul zilnic de joacă în aer liber nu ar trebui niciodată compromis. M-a întristat să-l văd atât de confuz. I-am explicat că viziunea mea asupra acestui subiect diferă de a multor altora, că adesea mă simt singură în a sublinia importanța jocului liber în aer liber cu același nivel de dedicare cu care le ofer copiilor mei hrană sănătoasă și îi culc devreme.
I-am explicat, de asemenea, că jocul – dacă nu specific în aer liber – este într-adevăr un drept legal. Este stipulat în Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, Articolul 31, din care un extras sună astfel:
Ceea ce am vrut cu adevărat să spun, dar nu am făcut-o pentru că este încă mic, este că acesta este exact ceea ce este greșit în sistemul nostru de învățământ – atunci când profesorii consideră activitatea fizică și jocul în aer liber ca fiind superflue și exterioare sarcinii mai importante a instruirii în clasă. Aceasta este o eroare teribilă care este dăunătoare atât pentru sănătatea copiilor, cât și pentru capacitatea lor de a reține informațiile învățate.
Nenumărate studii au arătat că mișcarea și jocul îmbunătățesc sănătatea fizică și mentală a copiilor. Debbie Rhea, decan asociat la Colegiul Harris de Nursing și Științe ale Sănătății de la Universitatea Creștină din Texas, a scris în Washington Post despre problemele pe care le creează șederea prelungită:
Pediatra Vanessa Durand a explicat în The Atlantic cum mișcarea „le permite copiilor să conecteze concepte la acțiune și să învețe prin încercare și eroare”. Atunci când mișcarea este restricționată, „procesul de învățare experiențială” este împiedicat.
Aceasta este doar impulsionarea învățării. Apoi, există toate dovezile legate de sănătate. Jocul în aer liber este un factor preventiv cunoscut pentru alergii și astm, care afectează 40 la sută dintre copiii americani. Există dovezi că Mycobacterium vaccae, un microb găsit în sol, are capacitatea de a „declanșa producția noastră de serotonină, făcându-ne efectiv mai fericiți și mai relaxați” (sursă). Jocul în aer liber îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile motorii grosiere și îmbunătățește problemele senzoriale care apar la tot mai mulți copii în zilele noastre. După cum a scris autoarea Angela Hanscom,
Noi cercetări ale unor cercetători scoțieni și australieni au descoperit că copiii care se agită ard mult mai multe calorii decât cei sedentari și ar putea reduce substanțial riscul de deces prematur. Autorii au concluzionat: „Agitația sau pauzele în picioare în timpul perioadelor lungi de stat jos în clasă sau acasă, departe de a fi un obicei enervant, ar putea fi tocmai ceea ce avem nevoie.”
Evident, timpul de joacă în aer liber este chiar mai bun decât agitația – și mult mai puțin enervant pentru un profesor care încearcă să mențină atenția tuturor. Nu pot să nu mă întreb de ce acest lucru este chiar subiect de dezbatere; cu siguranță, până acum înțelegem că copiii se simt și se descurcă mai bine atunci când li se permite să acționeze conform instinctelor lor naturale de a alerga, sări și striga. Faptul că educatorii (și mulți părinți) continuă să înăbușe aceste instincte și să le refuze copiilor dreptul de a-și consuma energia periodic pe parcursul zilei este șocant.
