Drumul către nicăieri arată cum Silicon Valley înțelege greșit orașele și transportul

Acum un deceniu, consensul era că mașinile cu conducere autonomă sau vehiculele autonome (VA) aveau să ne schimbe orașele. Ideea era că „mașina autonomă va fi probabil partajată, mai mică, mai ușoară, mai lentă și vor fi probabil de aproximativ o zecime din numărul actual.”

Arhitectul Rachel Skinner a scris într-un raport cu această imagine minunată pe copertă, care afirma: „Vehiculele fără șofer și autonome (VA) vor fi transformatoare. Cu o planificare adecvată, ele oferă potențialul unei calități mai bune a vieții, creștere economică, sănătate îmbunătățită și conexiuni sociale mai largi, oferind mobilitate convenabilă și accesibilă pentru noi toți, indiferent de locul în care locuim, de vârsta sau de capacitatea noastră de a conduce.”

Pe măsură ce anii au trecut, acele mici și drăguțe VA nu au apărut niciodată la ușile noastre, deoarece problemele fundamentale de a nu lovi lucruri și oameni s-au dovedit mai greu de rezolvat. Un răspuns a fost să schimbăm oamenii și să introducem noi reglementări pentru a-i controla, pentru a-i face „respectuoși ai legii și considerați.” Un executiv din domeniul VA, Andrew Ng, „susține că problema este mai puțin despre construirea unui sistem de conducere perfect, cât despre antrenarea trecătorilor să anticipeze comportamentul mașinilor autonome. Cu alte cuvinte, putem face drumurile sigure pentru mașini, în loc de invers.” Am numit asta jaywalking 2.0.

În cele din urmă, am concluzionat că singura modalitate de a rezolva problema era construirea de orașe cu separare pe niveluri, așa cum a propus Norman Bel Geddes, concepute pentru General Motors în expoziția Futurama la Târgul Mondial din 1939.

Acum, autorul canadian Paris Marx, gazda popularului podcast „Tech Won’t Save Us„, a scris „Road to Nowhere: What Silicon Valley Gets Wrong about the Future of Transportation” („Drumul către nicăieri: Ce înțelege greșit Silicon Valley despre viitorul transportului”), în care se întreabă dacă toți acești geniuri din California inventează tehnologie care ne va salva.

Marx deschide cu o descriere a Futurama, scriind:

El notează că problemele cu care ne confruntăm astăzi necesită soluții noi, dar că suntem co-optați.

Marx începe cu istoria modului în care am ajuns unde suntem și cum mașinile au preluat drumurile în jaywalking 1.0, inclusiv bătălia pentru limitatoarele de viteză din Cincinnati în anii 1920, până în anii de construcție a autostrăzilor din anii ’50 și ’60. El documentează declinul transportului public din orașele noastre, pe măsură ce am fost convinși de conceptul libertății individuale de a conduce oriunde dorim. Costul în bani sau în vieți a fost minimalizat.

Toate acestea sunt material de bază pentru cititorii PlanetaNoastra, dar apoi Marx urmărește ascensiunea internetului, a smartphone-ului și a tehnologilor libertarieni albi bogați și a capitaliștilor din Silicon Valley care cred cu adevărat că tehnologia ne poate salva. El îl citează pe criticul Evgeny Morozov, care a descris „soluționismul tehnologic” și l-a definit ca „o preocupare nesănătoasă cu soluții seducătoare, monumentale și limitate – genul de lucruri care uimesc publicul la conferințele TED – la probleme care sunt extrem de complexe, fluide și controversate.”

Intersecția dintre aceste probleme urbane complexe și soluțiile seducătoare din Silicon Valley fac această carte atât de interesantă. Marx explică cum mașinile electrice sunt tot mașini și nu „rezolvă problemele fundamentale ale unui sistem de transport construit în jurul automobilelor.” El continuă să explice cum taxiurile au primit licențe pentru a rezolva problema jitneys-urilor nereglementate, dar cum acele lecții au fost uitate când Uber a apărut pe scenă cu ceea ce erau, în esență, jitneys-uri nereglementate, distrugând atât industria taxiurilor, cât și cea a transportului public. 

Apoi sunt vehiculele autonome care urmau să revoluționeze călătoriile până acum. Acel balon s-a spart când o mașină Uber cu conducere autonomă a ucis-o pe Elaine Herzberg. Marx scrie că „visul vehiculelor autonome omniprezente, care ni s-a vândut la începutul și mijlocul anilor 2010, nu se materializează”, nu ar trebui să ne așteptăm ca ele să poată rezolva problema automobilului.

Apoi, desigur, îl avem pe Elon Musk, care a visat Hyperloop ca o modalitate de a strica planurile pentru trenuri de mare viteză, iar apoi tuneluri sub orașe pentru că nu-i plăcea să rămână blocat în trafic. Acest lucru este urmat de lupta pentru trotuare, cu proliferarea trotinetelor electrice, a bicicletelor fără stații fixe și a roboților care ne fură trotuarele. 

Marx pictează o imagine largă și coerentă, legând toate aceste soluții tehnologice nord-americane, și apoi indică alternativele din Europa, unde se promovează ciclismul și orașele de 15 minute. Ultimul capitol și concluziile descriu un viitor al bicicletelor, al transportului public și feroviar revitalizat și al reconstrucției cartierelor. „În loc de aplicații de livrare a alimentelor extractive și bucătării-fantomă, ar putea exista o nouă rețea comunitară de alimente,” scrie Marx.

În ceea ce privește transportul, „trebuie să încetăm să fim distrași de Hyperloop-uri și Boring Companies concepute pentru a înăbuși investițiile în trenuri și transport public; de serviciile la cerere care decimează drepturile lucrătorilor în slujba convenienței; și de mașinile sport și SUV-urile electrice care promit un viitor verde, în timp ce alimentează un nou val de exploatare neocolonială [mineritul întregului litiu și al altor elemente necesare construirii lor].”

În prezentarea cărții sale, colaboratorul de multă vreme al PlanetaNoastra, Brian Merchant, scrie: „Noua carte inestimabilă a lui Paris Marx explică cum și de ce proiectele utopice de transport ale big tech au eșuat lamentabil, de ce aceste dezastre vor continua să primească finanțare dacă nu li se opune rezistență și cum ar putea arăta alternativa. Calea către un viitor mai bun, mai echitabil al transportului începe cu ‘Drumul către nicăieri’.”

Merchant, care nu s-a ferit niciodată de tehnologie – a scris istoria definitivă a iPhone-ului – dar era conștient de limitările acesteia. Tehnologia ne face viața mai bună în fiecare zi; îmi place să am telefonul care îmi spune cât mai e până la sosirea următorului tramvai, o formă de transport mult mai utilă decât mașinile zburătoare promise în zilele noastre. Sau, așa cum a tweetat Taras Grescoe acum un deceniu: „Adevăratul viitor al orașului este comunicațiile din secolul 21 și transportul din secolul 19.” Dar, așa cum notează Marx, „Tehnologia ar trebui construită pentru a servi publicul, nu pentru a-i modela modul de viață pentru a crește puterea și profiturile marilor corporații.” 

Uber, mașinile autonome, roboții de livrare, și bucătăriile-fantomă sunt toate distracții. Știu că este erezie, dar mașinile electrice sunt tot mașini și ele nu ne vor salva. Marx a scris o carte minunată care explică de ce, și este persuasiv cu privire la acel viitor mai bun, mai echitabil pe care l-am putea avea cu toții dacă ne-am uita către Main Street în loc de Sand Hill Road.

„Drumul către nicăieri” a apărut în librării în iulie 2022. Disponibilă la bookshop.org și alți comercianți.