Dihorii cu picioare negre, pe cale de dispariție, își revin – dar mai este un drum lung de parcurs

Declarați dispăruți în 1980, eforturile de conservare au permis dihorului cu picioare negre să își revină după ce, un an mai târziu, a fost găsită o colonie nedescoperită anterior, de 130 de indivizi, la o fermă din Meeteetse, Wyoming.

Folosind doar șapte dihori reproducători din colonia nou descoperită din Wyoming, oamenii de știință specializați în conservare au reușit să refacă numărul lor în captivitate înainte de a-i reintroduce în sălbăticie.

Astăzi, dihorii cu picioare negre au fost reclasificați pe lista speciilor pe cale de dispariție, cu aproximativ 206 de indivizi în sălbăticie și câteva sute în captivitate.

Amenințări

În multe privințe, ajutorarea dihorilor cu picioare negre se reduce la protejarea unei alte specii: câinele de prerie. Dihorii nord-americani sunt aproape complet dependenți de coloniile de câini de prerie pentru tot, de la hrană și adăpost la creșterea puilor.

Deoarece câinii de prerie sunt considerați dăunători agricoli în majoritatea regiunilor, aceștia sunt exterminați în mod deliberat și au suferit scăderi răspândite ca urmare.

Dihorii sunt, de asemenea, amenințați de transformarea habitatului în teren agricol sau așezări umane și de boli precum ciuma silvatică – ambele fiind susceptibile și la câinii de prerie.

Boli invazive

Ciuma silvatică este o boală bacteriană transmisă de purici care afectează mulți rozătoare sălbatice, inclusiv atât dihorii cu picioare negre, cât și câinii de prerie.

Dihorii cu picioare negre folosesc vizuinile câinilor de prerie ca adăposturi pentru a-și crește puii și a scăpa de prădătorii mai mari sau de vremea aspră. De asemenea, câinii de prerie reprezintă peste 90% din dieta dihorului cu picioare negre.

Această boală nu numai că are capacitatea de a extermina colonii întregi de rozătoare sălbatice după ce este introdusă, dar populațiile care supraviețuiesc, de obicei, experimentează o reizbucnire la 5-15 ani după epidemiile anterioare de ciumă.

Dezvoltare

Transformarea pășunilor de prerie în terenuri agricole, locuințe sau alte proiecte de dezvoltare poate distruge foarte ușor habitatul dihorului cu picioare negre și al câinilor de prerie, uneori neintenționat.

Deoarece câinii de prerie nord-americani au o reputație proastă pentru că concurează cu vitele pentru materialul de pășunat și deteriorează terenurile de pășunat sau culturile, fermierii adesea iau măsuri pentru a-i împușca sau otrăvi.

Diversitate genetică scăzută

Diversitatea genetică scăzută este deosebit de problematică în rândul dihorilor cu picioare negre datorită faptului că majoritatea indivizilor rămași în lume provin din colonia originală găsită în Wyoming. Diversitatea genetică a populației actuale captive este estimată la aproximativ 86% din diversitatea genetică originală prezentă la fondatorii populației.

Fragmentarea habitatului prezintă, de asemenea, riscul de a scădea diversitatea genetică în cadrul subpopulațiilor de dihori, atât în sălbăticie, cât și în captivitate (ceea ce poate cauza probleme precum disfuncția sistemului imunitar și succesul reproductiv redus).

Ce putem face

Dihorii cu picioare negre sunt singura specie de dihor originară din America de Nord, dar acesta nu este singurul motiv pentru care agențiile de stat și federale, organizațiile de conservare, grupurile indigene și proprietarii privați de terenuri lucrează neobosit pentru a-i proteja.

Ca „specii emblematice”, dihorii cu picioare negre contribuie la sănătatea ecosistemelor de pajiște ale continentului și a tuturor celorlalte specii de plante și animale care trăiesc acolo.

Programe de reproducere

Dihorii cu picioare negre au eforturilor de reproducere în captivitate cărora le pot mulțumi pentru a doua șansă, iar tehnologiile noi sau viitoare ar putea să-i ajute și mai mult.

U.S. Fish and Wildlife Service a colaborat cu parteneri de conservare de la Association of Zoos and Aquariums pentru a explora soluții la unele dintre problemele de diversitate genetică cu care se confruntă populația rămasă de dihori cu picioare negre. O etapă majoră a avut loc în decembrie 2020, când oamenii de știință au reușit să cloneze cu succes un pui de dihor cu picioare negre folosind celulele congelate ale unei femele care trăise cu peste 30 de ani înainte. (Imaginea de mai sus o arată pe Elizabeth Ann, primul dihor cu picioare negre clonat la Centrul Național de Conservare a Dihorilor cu Picioare Negre al USFWS.)

Deoarece toți dihorii cu picioare negre existenți astăzi sunt descendenții acelorași șapte indivizi, clonarea ar putea aborda unele dintre provocările legate de diversitatea genetică și rezistența la boli cu care se confruntă populațiile suplimentare.

Vaccinuri

Dezvoltarea de vaccinuri eficiente împotriva ciumei silvatice pentru dihorii cu picioare negre pe cale de dispariție și câinii de prerie de care depind ar putea ajuta la oprirea complicațiilor legate de boli în cadrul subpopulațiilor. Sau, cel puțin, vaccinurile ar putea crea simptome mai puțin severe în cazul infecției.

U.S. Geological Survey și Colorado Parks and Wildlife au efectuat studii pe teren folosind momeală cu aromă de unt de arahide, tratată cu un vaccin împotriva ciumei silvatice pentru câinii de prerie din Colorado. Au constatat că câinii de prerie sălbatici sunt mai puțin probabil să sucumbe bolii și că vaccinul a ajutat, de asemenea, la reducerea epidemiilor extinse în coloniile de câini de prerie.

Un alt studiu care a inclus colonii din șapte state vestice diferite între 2013 și 2015 a constatat că șansele de supraviețuire la câinii de prerie vaccinați erau de 1,76 ori mai mari pentru adulți și de 2,41 ori mai mari pentru juvenili.

Conștientizare

Una dintre cele mai bune modalități prin care persoanele fizice și proprietarii de terenuri pot contribui la salvarea dihorului cu picioare negre este să fie conștienți de ceea ce introduc în mediu, în special în cazul rodenticidelor și al otrăvurilor. Găsirea de alternative la aceste otrăvuri care nu eliberează substanțe chimice toxice în ecosistem are potențialul de a ajuta la protejarea atât a câinilor de prerie, cât și a dihorilor cu picioare negre.

Se recomandă contactarea U.S. Fish and Wildlife Service înainte de a iniția orice activități care ar putea afecta coloniile de câini de prerie și raportarea oricăror apariții de dihori cu picioare negre unei agenții de faună sălbatică.

Studiile arată că performanța șeptelului s-ar putea să nu fie afectată la fel de negativ de competiția pentru pășunat cu câinii de prerie cum se credea anterior. Ecologii cercetători au constatat că, în timp ce pășunatul câinilor de prerie a redus cantitatea de iarbă din pășunile pentru vite, acesta îmbunătățește calitatea furajului atât în ceea ce privește conținutul de proteine, cât și digestibilitatea in vitro a materiei uscate.