11 Curiozități Amuzante și Fascinante Despre Câinii de Prerie

Câinii de prerie sunt veverițe de pământ care sapă vizuini, endemice preriilor centrale și vestice și pajiștilor deșertice din America de Nord. Dintre cele cinci specii de câini de prerie, două sunt pe cale de dispariție. Glumele lor sociale distrează observatorii, iar cele nouă specii (inclusiv acvile și bursuci) care se bazează pe ei ca sursă principală de hrană dovedesc importanța lor vastă. Păsările folosesc vizuinile lor ca cuiburi, iar animalele care pasc preferă iarba din jurul acestor vizuini deoarece este mai suculentă, hrănitoare și ușor digerabilă.

Inutil să mai spunem, câinii de prerie sunt integrali ecosistemelor de pajiști. Iată 11 fapte fascinante despre aceste animale ciudate și extrem de valoroase.

1. Cea Mai Mare Amenințare Pentru Câinii De Prerie Sunt Oamenii

Cele cinci specii de câini de prerie—cu coadă neagră, cu coadă albă, Gunnison, Utah și mexicană—numărau odinioară sute de milioane de exemplare. Vânătoarea, otrăvirea și pierderea habitatului au redus populațiile cu până la 95%.

Speciile mexicană și Utah sunt listate ca pe cale de dispariție de către IUCN. Pierderea habitatului din cauza urbanizării și a fermelor afectează ambele specii, dar au loc și programe extinse de otrăvire. Câinele de prerie mexican a pierdut cel puțin 65% din arealul său anterior, iar restul este amenințat de dezvoltare. Serviciul American pentru Pescuit și Faună Sălbatică raportează că populația câinilor de prerie din Utah își revine. Speciile rămase sunt listate în prezent ca „preocupare minimă”, dar toate speciile au populații în scădere. Ciuma silvatică, adusă în America de Nord din Europa, șterge colonii întregi.

2. Rar Transmit Ciuma La Oameni

La fel ca mulți alți rozătoare, câinii de prerie sunt susceptibili la ciumă. Reacția lor este dramatică: Mai mult de 95% dintre câinii de prerie vor muri în 78 de ore de la infectarea cu ciumă. Dacă o colonie activă de câini de prerie devine brusc liniștită, acesta este un indicator al ciumei.

Ciuma, care este cauzată de bacteria Yersinia pestis, este transmisă de purici infectați. Deși un câine de prerie poate infecta oamenii direct, acest lucru se întâmplă rar, deoarece câinii de prerie evită oamenii. Cazurile legate de câinii de prerie provin în general de la animalele de companie care adună purici din zonele infectate. Un vaccin pentru prevenirea focarelor dă semne promițătoare.

3. Au Case Bine Organizate

Câinii de prerie trăiesc în vizuini subterane complexe cu zone desemnate pentru creșă, dormit și toalete. Sistemul de tuneluri este conceput pentru a permite circulația aerului, asigurând ventilația; acest lucru este facilitat prin înclinarea movilei de la suprafață pentru a utiliza vânturile predominante. Pentru a asigura siguranța, fiecare ieșire are, de asemenea, un post de ascultare, iar o santinelă se află la intrarea vizuinilor active.

4. Trăiesc În „Orașe”

Câinii de prerie sunt animale sociale și trăiesc în grupuri familiale numite coterii care conțin de obicei un mascul adult, două sau trei femele adulte și puii lor. Coterii sunt grupate în secții, iar mai multe secții de câini de prerie formează un oraș sau o colonie.

Cel mai mare „oraș” înregistrat vreodată a aparținut unui grup mare de câini de prerie cu coadă neagră din Texas și acoperea aproximativ 64.750 de kilometri pătrați.

5. Se Salută Cu Un „Sărut”

Câinii de prerie par să se „sărute” atunci când intră și ies din zona din jurul vizuinii lor. Cercetătorii numesc acest comportament „sărut de salut”. Când fac acest lucru, își ating nasurile și își blochează dinții unii cu alții, ceea ce le permite să determine dacă sunt membri ai aceluiași grup familial. Dacă aparțin aceleiași familii, își continuă ziua. Dacă nu sunt înrudiți, adesea se vor lupta sau vor alunga intrusul din zonă. Unii câini de prerie acționează ca niște „punți” între grupuri. Cercetătorii sunt interesați de aceștia, deoarece îndepărtarea animalelor „punte” ar putea încetini sau opri răspândirea ciumei.

6. Sunt Importanți Din Punct De Vedere Ecologic

Ca specie-cheie pentru prerii, ecosisteme întregi depind de aceste mamifere mici. Săpăturile lor aerează solul, iar excrementele lor sunt bogate în azot, ceea ce îmbunătățește calitatea solului. Ierburile și alte plante sunt menținute scurte, astfel încât câinii de prerie și alte specii de pradă să aibă o vedere clară asupra prădătorilor. Vizuinele lor oferă adăpost șerpilor, păianjenilor, bufnițelor de vizuină, dihorilor cu picioare negre, și multora altora. Bursucii nu numai că profită de arhitectura vizuinilor de câini de prerie mutându-se în ele, dar se hrănesc și cu câinii de prerie înșiși. Câinii de prerie sunt, de asemenea, pradă coioților, vulpilor, șerpilor, păsărilor de pradă și linxilor roșii (bobcats).

7. Au Propriul Lor Limbaj

Se spune că mijloacele de comunicare ale câinilor de prerie sunt chiar mai complexe decât cele ale cimpanzeilor și delfinilor. Cercetătorul Con Slobodchikoff de la Northern Arizona University a descoperit că animalele au lătrături și ciripituri care comunică numeroase mesaje.

Multe mesaje alertează colonia despre prădători. Câinii de prerie integrează informații despre mărimea, culoarea, direcția și viteza prădătorului într-o singură lătrătură. Coloniile folosesc în mod constant aceleași lătrături pentru a descrie aceiași prădători, chiar dacă este o nouă amenințare. Câinii de prerie au chiar și un semnal specific care descrie oamenii cu arme.

8. Au O „Țipătură Cu Salt” Contagioasă

Câinii de prerie sunt sub amenințare constantă din partea prădătorilor precum șoimii și coioții, așa că se protejează rămânând în comunicare continuă. Acest lucru duce adesea la un comportament de „țipătură cu salt” contagioasă, unde acțiunea unui câine de prerie este imitată de ceilalți. Un animal se ridică pe picioarele din spate, își întinde brațele, își dă capul pe spate și țipă (yip). La auzul sunetului, alți câini de prerie copiază comportamentul, iar țipăturile cu salt se răspândesc în întreaga colonie.

9. Ucid Alte Animale Pentru A Elimina Competiția

Câinii de prerie nu ucid multe animale pentru hrană. Fiind ierbivore, dieta lor constă în principal din ierburi, plante și frunze, deși ocazional poate apărea și o insectă. Cu toate acestea, pot fi destul de feroce atunci când își protejează teritoriul. S-a observat că unii câini de prerie ucid veverițe de pământ pentru a elimina competiția. De obicei, aruncă carcasa, consumând doar uneori mici porțiuni din prăzile lor. Acest lucru le aduce beneficii câinilor de prerie: femelele care ucid alte specii tind să aibă pui mai sănătoși, indiferent de alți factori. Acest lucru se datorează probabil creșterii rezultate în disponibilitatea hranei.

Ei ucid, de asemenea, puii propriei specii, iar când fac acest lucru, de obicei mănâncă întreaga carcasă sau o parte din ea.

10. Se Împerechează Doar 1 Oră Pe An

Femelele intră în „estru” (o perioadă de fertilitate) doar pentru o oră o dată pe an, la începutul iernii (februarie-martie). Masculii devin extrem de agresivi pe măsură ce concurează pentru o parteneră și se vor lupta violent cu alți masculi. Atât masculii, cât și femelele încearcă să se împerecheze cu cât mai mulți parteneri posibil în acest interval de timp pentru a crește șansele de sarcină. Femelele nasc în cele din urmă fătări de 3 până la 8 pui, cu o rată de supraviețuire de 50%.

11. Sunt Diurni

Asta înseamnă că sunt activi în timpul zilei și dorm noaptea, ca oamenii. Acest lucru este important deoarece câinii de prerie au o vedere nocturnă foarte slabă și ar fi mai vulnerabili în fața prădătorilor pe întuneric. Fac tot ce au nevoie să facă în timpul orelor de lumină și vor ieși din vizuini noaptea doar în circumstanțe rare.