Șapte specii de țestoase marine își numesc acasă oceanele lumii noastre, dintre care trei sunt pe cale de dispariție: țestoasa Kemp’s ridley, țestoasa șoim (hawksbill) și țestoasa verde. Dintre aceste șapte tipuri de țestoase marine, șase se găsesc în Statele Unite și sunt protejate conform Legii privind speciile pe cale de dispariție (ESA). Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) estimează că în sălbăticie au mai rămas puțin peste 22.000 de țestoase adulte Kemp’s ridley, găsite în principal în Golful Mexic. Numărul populației sau tendințele nu sunt cunoscute pentru țestoasa șoim, care a trecut de la starea de pericol la în pericol critic în 1996, deși IUCN prevede o scădere de 80% pe parcursul a trei generații din cauza degradării habitatului. Populațiile de țestoase verzi, pe cale de dispariție din 1982, sunt din păcate, de asemenea, în scădere.
Amenințări
Aproximativ 61% dintre speciile de țestoase la nivel mondial sunt fie amenințate, fie deja dispărute, iar țestoasa marină nu face excepție. Numai Marea Caraibilor găzduia zeci de milioane de țestoase marine acum doar două secole, dar numărul este estimat mai aproape de zeci de mii în zilele noastre. La fel ca multe alte vertebrate marine, țestoasele marine sunt amenințate de captură accidentală, braconaj ilegal, pierderea habitatului, schimbările climatice și poluarea. Țestoasele marine sunt deosebit de susceptibile la poluarea luminoasă și degradarea habitatelor de cuibărire, ceea ce poate interfera cu depunerea ouălor.
Captură accidentală
Țestoasele marine sunt prinse accidental în mod regulat în plasele de pescuit sau de creveți și chiar în undițele de pescuit la paragate. Aceasta este de obicei o sentință la moarte, cu excepția cazului în care pescarii fac un efort substanțial pentru a le elibera. Chiar și atunci, deoarece țestoasele marine trebuie să respire oxigen în mod regulat, este adesea prea târziu pentru a salva un animal care a fost prins. În 2007, captura accidentală din pescuit a reprezentat aproximativ 4.600 de decese anuale de țestoase marine în Statele Unite, un procent masiv de 98% având loc în sud-estul Golfului Mexic.
Comerț ilegal
Peste tot în lume, țestoasele marine sunt recoltate excesiv și braconate ilegal pentru carnea și ouăle lor, ca surse de hrană și venit. Deși comerțul internațional cu toate speciile de țestoase marine și părți ale acestora este interzis prin Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii Pe Cale De Dispariție De Faună Și Floră Sălbatică (CITES), braconajul ilegal nu este neobișnuit.
Cercetătorii de la Current Biology au dezvoltat și testat pe teren ouă de țestoase marine momeală printate 3D pentru a descoperi rutele de trafic ilegal folosind un transmițător GPS care emitea un semnal pe oră. Momelile au fost plasate în 101 cuiburi de țestoase de pe patru plaje din Costa Rica, iar un impresionant procent de 25% au fost luate ilegal. Ei au reușit să urmărească cinci ouă – două din cuiburi de țestoase verzi și trei din cuiburi de țestoase olive ridley vulnerabile (dar anterior pe cale de dispariție) – până chiar în afara unei proprietăți rezidențiale și la aproximativ 2 kilometri până la un bar local. Cea mai îndepărtată momeală a călătorit în total aproximativ 137 de kilometri în două zile de la plajă la un supermarket, considerat un punct de predare între traficant și vânzător.
Pentru a obține o imagine mai bună asupra motivațiilor vânătorii ilegale de țestoase, cercetătorii au efectuat interviuri cu opt braconieri de țestoase marine din cinci comunități diferite din Baja California Sur, Mexic, în perioada iunie 2007 – aprilie 2008. Ei au constatat că principalele motive care le influențează comportamentul sunt beneficiile economice, lipsa aplicării legii (combinată cu aplicarea coruptă a legii care facilitează evadarea sau mita dacă sunt prinși) și tradiția familială.
Dezvoltare costieră
Dezvoltarea costieră nesustenabilă, fie pentru hoteluri, fie pentru clădiri rezidențiale înalte, poate perturba sau distruge habitatele de cuibărire ale țestoaselor marine. Unele amenințări sunt evidente, cum ar fi creșterea traficului naval, dragarea sau umplerea cu nisip, dar pot apărea și alte complicații mai puțin cunoscute din probleme precum traficul auto pe plajă, care poate compacta nisipul și face dificilă săparea cuiburilor de către femele.
Reglementările de distanță față de mare, care interzic construcția la o anumită distanță de ocean, nu sunt adesea suficiente pentru a reduce pierderea plajelor de cuibărire. Într-un studiu efectuat pe 11 situri populare de cuibărire a țestoaselor marine din Barbados, cercetătorii au modelat scenarii de creștere a nivelului mării conform cinci reglementări de distanță, constatând că țestoasele au preferat să cuibărească la cele mai mici distanțe reglementate, de 10 și 30 de metri. Conform tuturor celor trei scenarii, suprafața plajei a fost pierdută din modelele cu distanțe de 10 și 30 de metri și chiar și cu o distanță de 50 sau 70 de metri.
Schimbări climatice
Știați că temperatura oului poate determina sexul puilor de țestoase marine în timpul incubației? Temperatura mai ridicată a aerului și a nisipului poate duce cu ușurință la mai puține eclozări de sex masculin, perturbând astfel tiparele reproductive eficiente. Un studiu recent asupra țestoaselor Caretta caretta (enumerate ca vulnerabile de IUCN) a prezis raporturile de sex în scenariile anticipate de încălzire globală, constatând că populațiile de țestoase din Statele Unite ar deveni ultra-feminine cu o creștere a temperaturii aerului de 1 °C. Temperaturile mai ridicate ale mării pot duce, de asemenea, la furtuni din ce în ce mai severe, care pot distruge plajele de cuibărire sau recifele unde țestoasele își caută hrana.
Poluare
Nu este un secret că deșeurile de plastic își găsesc adesea drumul spre ocean. Unele specii de țestoase marine au diete foarte specializate, cum ar fi țestoasa de mare pieloasă vulnerabilă, care se hrănește aproape în întregime cu meduze, sau țestoasa șoim, a cărei dietă constă în principal din bureți marini. Țestoasele marine pot confunda pungile de plastic cu meduzele sau resturile mai mici cu pești, alge sau alte surse de hrană.
Pe baza modelelor din largul coastelor de est ale SUA, Australiei și Africii de Sud, precum și din Oceanul Indian de est și Asia de Sud-Est, se estimează că până la 52% dintre țestoasele marine au ingerat gunoi. În Brazilia, un studiu asupra 50 de țestoase marine moarte eșuate a constatat că ingestia de plastic a fost cauza morții pentru 13,6% dintre țestoasele verzi examinate. Un studiu similar asupra țestoaselor Caretta caretta din Marea Adriatică a găsit resturi marine în tractul intestinal al 35% dintre țestoase, dintre care 68% erau materiale plastice moi.
Creșterea poluării luminoase artificiale de la infrastructura costieră este o altă amenințare severă pentru țestoasele marine care cuibăresc, contribuind la pierderea a aproape 1.800 de țestoase marine în Caraibe în ultimele două decenii. Luminile de la hoteluri și alte clădiri pot descuraja femelele să cuibărească sau pot face puii să se dezorienteze și să se îndrepte în direcția opusă oceanului.
Ce putem face
Speciile de țestoase marine îndrăgite au primit multă atenție, dar mai este mult de lucru. Protecția oferită de ESA a fost esențială în conservarea țestoaselor marine, deoarece cel puțin șase populații de țestoase marine au crescut semnificativ în urma măsurilor declanșate de listarea în ESA (cum ar fi gestionarea speciilor adaptată și reglementările privind pescuitul). Organizații precum World Wildlife Fund contribuie la creșterea gradului de conștientizare privind țestoasele marine și lucrează cu comunitățile locale pentru a dezvolta oportunități economice alternative, astfel încât comunitățile să nu fie nevoite să se bazeze pe recoltarea țestoaselor. De asemenea, au colaborat cu National Oceanic and Atmospheric Administration pentru a reduce capturile accidentale de țestoase în plasele cu ochiuri prin dezvoltarea unor lumini speciale pentru pescuit, ceea ce a demonstrat o reducere a capturilor accidentale cu 60% până la 80%.
Un amendament la Marine Mammal Protection Act în 1994 a adus mai multe modificări modului în care erau reglementate capturile accidentale de țestoase marine. Acestea au inclus autoritatea de a plasa observatori pe navele de pescuit cu mortalitate frecventă sau ocazională a țestoaselor marine și cerințe de a raporta atunci când o țestoasă a fost ucisă sau rănită în timpul operațiunilor de pescuit comercial. Un studiu realizat de revista peer-reviewed Biological Conservation a constatat o medie anuală de 346.500 de interacțiuni de captură accidentală cu țestoase, rezultând un număr estimat de 71.000 de decese anuale înainte de stabilirea acestor măsuri de atenuare a capturilor accidentale. După măsurile de atenuare, capturile accidentale de țestoase marine și mortalitatea cauzată de capturile accidentale au scăzut cu 60% și, respectiv, 94%.
Persoanele fizice pot ajuta țestoasele marine informându-se despre alegeri mai inteligente de fructe de mare prin organizații precum Marine Stewardship Council și învățându-și prietenii și familiile despre impactul pescuitului durabil. De asemenea, pot proteja habitatul țestoaselor marine susținând turismul prietenos cu țestoasele și alegând unități de cazare care iau măsuri pentru a păstra cuiburile în siguranță pe plajele lor, sting lumini pe timpul nopții, implementează programe de monitorizare a plajelor și informează corespunzător oaspeții. În cele din urmă, faceți-vă partea pentru a reduce poluarea limitând utilizarea plasticului, restricționând materialele plastice de unică folosință (în special pungile de plastic!) și participând la curățarea plajelor.
