De ce se îngălbenesc plantele mele?

Grădinăritul ar trebui să fie un hobby relaxant, dar chiar și cei mai experimentați grădinari se confruntă uneori cu probleme. Acestea pot fi din cauza veverițelor care fură fructe sau a cârtițelor care sapă, dar una dintre cele mai frecvente cauze de îngrijorare pentru grădinari este vederea unei colivii de roșii, a unui gard de fasole sau a unui rând de castraveți acoperiți de un galben bolnăvicios.

Cunoscută sub numele de cloroză, îngălbenirea frunzelor plantelor poate indica o varietate de probleme de sănătate. Cauza directă a clorozei este o cantitate prea mică de clorofilă, pigmentul folosit de plante pentru a capta lumina soarelui pentru fotosinteză.

Deoarece clorofila conferă frunzelor culoarea verde, o cantitate insuficientă face ca plantele să devină verde pal, galbene sau alb-gălbui. Întrucât clorofila este esențială pentru capacitatea plantelor de a-și produce hrana, o plantă care suferă de cloroză s-ar putea să nu supraviețuiască dacă sursa deficitului de clorofilă nu este remediată.

La prima vedere, o frunză galbenă nu pare să ofere multe indicii despre problema de bază. Dar dacă știți ce să căutați, câteva variabile în modul în care se dezvoltă cloroza pot oferi o cantitate surprinzătoare de informații.

Deficiență de nutrienți

Un motiv frecvent pentru cloroză este nutriția deficitară. Pe lângă hidrogen, carbon și oxigen, plantele au nevoie de peste o duzină de nutrienți minerali pentru a supraviețui, toți aceștia trebuind să vină prin rădăcini.

Un test al solului este cea mai bună modalitate de a afla ce lipsește. O privire rapidă asupra frunzelor poate, de asemenea, să ofere informații despre situație. Plantele cu deficiențe de nutrienți au adesea modele distincte de cloroză, cum ar fi nervuri verzi cu țesut galben între ele, care apar mai întâi pe anumite frunze.

Unele deficiențe de nutrienți fac ca frunzele mai bătrâne să se îngălbenească mai întâi; altele încep cu creșterea nouă. Acest lucru se datorează faptului că anumiți nutrienți sunt „mobili” în plante, ceea ce înseamnă că o plantă îi poate muta de la o frunză la alta după cum este necesar.

Când o plantă are puțini nutrienți mobili, cum ar fi azotul, aceasta poate lua mai mult din frunzele mai bătrâne, ajutând planta să continue să crească (cel puțin pentru o vreme). Pierderea de azot face ca frunzele mai bătrâne să se îngălbenească, în timp ce creșterea nouă apare verde. Un nutrient imobil, cum ar fi fierul, este însă, practic, blocat în frunzele mai bătrâne. Dacă o plantă rămâne fără fier, aceasta va dezvolta cloroză în frunzele noi, în timp ce frunzele mai vechi rămân verzi.

Pe lângă azot, nutrienții mobili ai plantelor includ fosforul, potasiul, magneziul și nichelul. Fierul este însoțit în categoria nutrienților imobili de calciu, bor, cupru, mangan și zinc.

După ce ați restrâns suspecții la nutrienți mobili sau imobili, căutați mai multe indicii în modul în care o frunză se îngălbenește. Deficiențele de azot și potasiu apar ambele în frunzele mai bătrâne, de exemplu, dar în timp ce cloroza de azot este relativ uniformă pe toată frunza și nervurile sale, cloroza de potasiu tinde să înceapă pe marginile frunzelor și spațiile dintre nervuri. Îngălbenirea frunzelor noi ar putea indica fier sau calciu, dar cloroza de fier se caracterizează printr-o îngălbenire uniformă cu nervuri mici, verzi.

Pentru mai multe detalii, Serviciul de Extensie Agricolă din Texas are un ghid util.

Dăunători

Spre deosebire de o deficiență de nutrienți, ale cărei simptome sunt adesea distribuite simetric în țesutul plantei, problemele cu dăunătorii tind să se dezvolte în tipare asimetrice. Aceasta include daunele provocate de insecte, precum și petele de pe frunze, o indicație comună a bolilor fungice sau bacteriene la plante.

Daunele provocate de insecte pot duce la cloroză în frunzele afectate, dar pot fi gestionate în siguranță cu metode netoxice, cum ar fi plantele care resping insectele, uleiul de neem și pesticide organice DIY. Cu toate acestea, majoritatea insectelor de grădină sunt inofensive și unele pot fi chiar utile.

Există mai multe modalități sigure de a controla ciupercile din grădină, de la rotația culturilor la pulverizarea cu bicarbonat de sodiu, dar unul dintre primii pași este adesea gestionarea umidității solului. Plantele au nevoie de apă pentru a crește, desigur, dar prea multă apă poate crea condiții favorabile pentru agenții patogeni fungici.

Udarea

Chiar și fără ciuperci dăunătoare, udarea excesivă și udarea insuficientă pot duce ambele la frunze decolorate. Există de obicei indicii contextuale despre care este de vină. Solul din jurul unei plante udate excesiv este probabil să fie umed, de exemplu, și invers. Prea multă apă poate duce, de asemenea, la frunze moi, lăsate, în timp ce frunzele plantelor deshidratate sunt de obicei uscate și casante.

Udarea excesivă nu este singurul motiv pentru care plantele se îneacă. Anumite tipuri de sol drenează apa lent, o problemă care poate fi rezolvată prin plantarea în paturi ridicate – hugelkultur, poate – sau prin adăugarea de nisip la sol. Rădăcinile deteriorate și compactate sunt o altă cauză frecventă a clorozei, așa că protejați rădăcinile la transplantare și dați-le suficient spațiu pentru a crește în pământ (sau într-un recipient).

Lumina solară

Toată apa și toți nutrienții din lume nu vor ajuta dacă o plantă are prea puțină lumină solară, ceea ce îi poate face frunzele să se lase și să se estompeze. Multe plante de grădină, cum ar fi roșiile și castraveții, au nevoie de cel puțin opt ore de soare pe zi, de preferință 10. Dar necesarul de lumină solară variază în funcție de diferitele tipuri de plante, așa că cercetați ce are nevoie grădina dvs. Unele plante, cum ar fi broccoli și verdețurile de salată, se pot descurca cu mult mai puțină lumină solară directă pe zi.

Înainte de a începe să plantați, este posibil să doriți să creați o hartă a soarelui pentru spațiul dvs. de grădină.