A existat de mult timp o dezbatere aici pe PlanetaNoastra despre dacă soluțiile personale pot ajuta la rezolvarea crizei cu care ne confruntăm. Și, așa cum am argumentat în cartea mea „We’re All Climate Hypocrites Now” (Acum suntem toți ipocriți climatici), există cu siguranță un argument valid că acțiunile noastre proprii, relativ mici, au un impact doar dacă putem învăța să le valorificăm pentru a obține o schimbare culturală și/sau politică mai largă.
Cu toate acestea, cred că aceste acțiuni mici se adună. Și adesea acțiunea profund personală (strângerea gunoiului, de exemplu) este cea care deschide o ușă spre înțelegerea celor mai sistemice (cum ar fi tragerea la răspundere a producătorilor pentru deșeurile pe care le produc). La asta mă gândesc mult.
Ca cineva care face parte din consiliul de administrație al unei organizații de protecție a pădurilor orientate spre activism, aud în mod regulat de la unii că investițiile în influențarea politicilor sau tragerea la răspundere a corporațiilor vor avea un impact mult mai mare decât acțiunile „care te fac să te simți bine”, cum ar fi mersul și plantarea copacilor.
Deci, de ce continui să donez timp, bani și energie atât eforturilor de tip activist, cât și proiectelor mai regenerative și/sau orientate spre conservare? Răspunsul simplu este că fiecare dintre ele este importantă pentru mine și pentru înțelegerea mea personală a modului în care vom readuce societatea pe drumul cel bun.
În familia noastră, am creat o tradiție de sărbători care vorbește cu adevărat despre această idee. Și aceasta este daruirea și re-daruirea continuă a unui mic jurnal cu tematică de copaci fiecăreia dintre fiicele mele. Îl fur pe furiș din camerele lor de fiecare zi de naștere și sărbătoare și le returnez cu o pagină nouă completată cu copaci desenați de mână (groaznic) pe care i-am „plantat” în onoarea lor.
Plantarea, apropo, nu este făcută de mine. Mai degrabă, este gestionată printr-o donație (prin programul de matching al angajatorului meu) către One Tree Planted – o organizație care finanțează plantarea și cultivarea pădurilor la un preț mediu aparent de 1 USD per copac. Proiecte pot fi găsite în întreaga lume, iar organizația se concentrează puternic pe finanțarea soluțiilor care au și beneficii sociale, economice și ecologice suplimentare, cum ar fi sprijinirea tranziției către agroforesterie, de exemplu, sau regenerarea protecției naturale împotriva inundațiilor.
Numim jurnalele fetelor „pădurea lor pentru totdeauna” și scopul meu este să continui până când jurnalele sunt fie complet pline cu copaci, fie eu însumi nu mai sunt pe acest Pământ. Intenția acestui cadou este triplă:
- Să ajut direct la menținerea și crearea unui climat locuibil și a unor ecosisteme sănătoase pentru viitorul lor
- Să le ajut să vadă cum acțiunile mici se adună în timp
- Să le inspir să își găsească propriile moduri de a face o diferență semnificativă
În acest sens, este puțin diferit de practica acum bine-stabilită de „a dărui” o donație dedicată în timpul sărbătorilor. Și asta pentru că este conceput în mod explicit să se acumuleze – și să comunice ceva semnificativ de-a lungul anilor, nu doar la o anumită sărbătoare. (Deși plantarea copacilor este o acțiune frumoasă și tangibilă, ideea ar putea fi adaptată, evident, și altor bunuri ecologice sau sociale – instalarea de panouri solare pe clădiri non-profit prin o organizație precum RE-Volv, de exemplu.)
Va schimba lumea? Probabil că nu.
Îmi vor cere ele, când vor fi adolescente, să le dau bani în schimb? Foarte posibil.
Are plantarea individuală de copaci limitele sale, având în vedere despăduririle sistemice continue care au loc pentru ambalaje de unică folosință și pentru energia din biomasă rapace și profund problematică? Absolut.
Dar, deocamdată, par să se bucure sincer să-și vadă „pădurea” crescând. Și încep, de asemenea, să facă legătura între modul în care fiecare dintre noi poate face alegeri – fie pentru a ajuta la protejarea și regenerarea ecosistemelor din jurul nostru, fie pentru a le irosi și degrada prin neglijență și lăcomie. Aici, poate, idei precum Pădurile pentru Totdeauna și plantarea copacilor în sens larg își găsesc cu adevărat rostul – nu ca o soluție finală la despăduriri, ci ca o modalitate de a-și asuma proprietatea sau responsabilitatea pentru criza care ne înconjoară.
