Un scurtmetraj intitulat „Forget Short Showers” (Uitați de dușurile scurte) ne cere să înlocuim cumpărăturile etice cu activismul fervent.
Ca scriitor de lifestyle pentru PlanetaNoastra, îmi petrec zilele gândindu-mă și scriind despre modalități de a reduce amprenta personală în lume. Consumul conștient este mesajul principal în multe dintre postările pe care le scriu, îndemnând oamenii să „voteze cu banii lor”. Scriu despre importanța cumpărării de produse etice și durabile, sprijinirea afacerilor locale, minimizarea deșeurilor, reducerea consumului de carne, mersul pe bicicletă în loc de condus. Practic ceea ce predic zilnic, deoarece cred în puterea acestor acțiuni simple de a crea schimbare – și, sper, de a-i inspira și pe alții să își regândească propriul stil de viață.
Ocazional, însă, întâlnesc ceva ce mă face să îmi pun sub semnul întrebării credința pasionată în puterea schimbării personale. Acest lucru s-a întâmplat recent când am vizionat un videoclip intitulat „Forget Short Showers”. Bazat pe un eseu cu același nume, scris de Derrick Jensen în 2009, filmul de 11 minute contestă ideea că „viața simplă” poate efectua o schimbare socială reală.
Așa cum spune naratorul Jordan Brown, indiferent de problema de mediu pe care o luați în considerare, fie că este criza apei, criza deșeurilor, criza emisiilor, sau orice altă problemă, acțiunile noastre personale contribuie foarte puțin la ceea ce merge prost. Marea majoritate a problemelor pot fi urmărite până la economia industrială, care consumă cea mai mare parte a apei, generează cea mai mare parte a deșeurilor de plastic, creează cele mai multe emisii și așa mai departe.
Ceea ce facem noi ca indivizi, susține el, nu schimbă aproape deloc imaginea de ansamblu. De exemplu, deșeurile municipale menajere reprezintă doar 3 la sută din deșeurile din Statele Unite, deci care este rostul de a încuraja oamenii să nu producă deloc deșeuri acasă?
Brown identifică patru probleme cu percepția vieții simple ca act politic.
În schimb, Brown vrea ca noi să devenim activiști politici, vocali și direcți, deoarece activiștii – nu consumatorii pasivi – sunt cei care au schimbat întotdeauna cursul istoriei. Ei obțin semnarea Actelor pentru Drepturi Civile și Drepturi de Vot, abolirea sclaviei, golirea lagărelor de prizonieri.
Alden Wicker aduce un argument similar într-un articol pentru Quartz, intitulat „Consumul conștient este o minciună”. Wicker, un blogger de lifestyle verde, scrie că „pașii mici făcuți de consumatorii atenți – să recicleze, să mănânce local, să cumpere o bluză din bumbac organic în loc de poliester – nu vor schimba lumea”. Acest lucru nu înseamnă că nu ar trebui să încercăm să ne minimizăm amprentele personale, dar munca noastră trebuie să depășească simpla utilizare a unui card de credit pentru un nou set de așternuturi organice. Trebuie să ajungă în locuri precum ședințele consiliului local și protestele publice.
Argumentele lui Brown și Wicker sunt inteligente și profunde, dar nu sunt complet de acord. Cred că schimbarea durabilă poate veni de jos în sus, că o creștere a sprijinului popular pentru politici mai etice și mai ecologice este inevitabilă, odată ce se atinge un punct critic. Acel punct critic este atins atunci când suficienți oameni încep să se preocupe de efectul lor asupra planetei și când propriile case ale oamenilor sunt amenințate de devastarea mediului cauzată de economia noastră industrială. Naomi Klein scrie despre asta în ultima sa carte despre schimbările climatice, This Changes Everything. Indivizii disperați, afectați, se mobilizează în grupuri, dornici să intre în politică. Cred că acest punct critic vine, mai devreme decât realizăm.
Nici nu ar trebui să ne îndoim atât de repede de rădăcinile umile ale atât de multor mișcări politice majore. Îmi vine în minte citatul popular al lui Margaret Mead:
Consumul conștient s-ar putea să nu pară mult când analizezi cifrele; poate fi doar o picătură de efort într-o mare de catastrofe; dar asta nu înseamnă că nu poate duce la valul de voință publică necesar pentru a sprijini activiștii menționați anterior.
Între timp, voi lua în serios sfatul lui Wicker. Este într-adevăr timpul să „mă ridic din scaunul meu din lemn reciclat” – mai degrabă, să mă îndepărtez de biroul meu ergonomic din bambus și aluminiu reciclat – și să mă îndrept spre următoarea ședință a consiliului local.
Vizionați „Forget Shorter Showers” mai jos. Distribuit cu permisiunea Jore.cc
