De ce girafele zumzăie noaptea?

Girafe în captivitate, noaptea, emițând un sunet de zumzăit cu frecvență joasă.

Girafele sunt animale înalte, dar sunt de obicei văzute mai mult decât auzite. Nu numai că sunt literalmente greu de trecut cu vederea, dar sunt și faimos de tăcute. În afară de diverse sforăituri și mârâituri, aceste mamifere impunătoare par în mare parte a fi de tipul puternic și tăcut.

Girafele vocalizează totuși

Dar, potrivit unui studiu publicat în BMC Research Notes, ar trebui să ascultăm mai atent. O echipă de biologi a înregistrat girafe în trei grădini zoologice zumzăind noaptea, o vocalizare pe care o descriu ca fiind „bogată în structură armonică, având un sunet profund și susținut”.

Înainte de aceasta, se sugerase că girafele nu vocalizează deoarece nu pot genera suficient flux de aer în gâtul lor de 1,8 metri. Oamenii de știință începuseră, de asemenea, să suspecteze că animalele produc sunete infrasonice inaudibile pentru oameni, la fel ca elefanții, în ciuda dovezilor neconcludente. Pentru a testa această idee, biologi de la Universitatea din Viena și Tierpark Berlin au înregistrat mai mult de 900 de ore de audio de la girafe din trei grădini zoologice europene, apoi au cercetat datele pentru semne de zgomot infrasonic.

Deși nu au găsit niciun infrasunet, au dat peste ceva potențial și mai interesant: o vocalizare cu frecvență joasă, care este liniștită, dar încă în raza de auz a omului. Iată cum sună zumzăitul unei girafe:

Zumzăitul a avut loc numai noaptea, cu o frecvență medie de aproximativ 92 de hertzi. Nimeni nu era acolo la momentul respectiv pentru a confirma sursa, dar cercetătorii spun că sunt siguri că aceste sunete au provenit de la girafe. „Deși nu am putut identifica indivizii care vocalizează, girafele au produs cu siguranță sunetele înregistrate, deoarece am documentat vocalizări similare în trei instituții diferite fără alte specii co-adăpostite”, scriu ei.

Girafele care zumzăie ar putea comunica între ele

Nu există nici o înregistrare video care să însoțească înregistrarea audio, așa că rămâne neclar ce făceau girafele în timp ce zumzăiau. Dar, datorită structurii armonice și a schimbărilor de frecvență, cercetătorii subliniază că aceste sunete au cel puțin potențialul de a transmite informații – și, astfel, ar putea fi o formă de comunicare.

Girafele sălbatice au structuri sociale complexe, așa cum au arătat studii recente, și par să trăiască în societăți de fisiune-fuziune – o trăsătură observată și la elefanți, delfini, cimpanzei și alte mamifere sociale care vocalizează pentru a comunica. Deoarece majoritatea girafelelor captive din acest studiu au fost separate de restul turmei lor noaptea, autorii spun că zumzăitul poate fi o încercare de a rămâne în contact.

„Aceste tipare oferă sugestii sugestive că în comunicarea girafei „zumzăitul” ar putea funcționa ca un apel de contact, de exemplu, pentru a restabili contactul cu semenii din turmă”, scriu ei. Dar este posibil ca girafele să fi dormit când au scos sunetele, așa cum spune un psiholog care nu a fost implicat în studiu New Scientist.

„Ar putea fi produs pasiv – ca sforăitul – sau produs într-o stare de vis – la fel cum oamenii vorbesc sau câinii latră în somn”, spune Meredith Bashaw, profesor de psihologie la Franklin & Marshall College din Pennsylvania, care a studiat și comportamentul social al girafelelor în captivitate.

Deocamdată, nimeni nu știe de ce aceste girafe zumzăie noaptea. Sunt necesare mai multe cercetări, atât pentru a vedea ce fac girafele captive în timp ce zumzăie, cât și pentru a afla dacă rudele lor sălbatice scot sunete similare. Acest nou audio nu exclude posibilitatea ca girafele să comunice și prin infrasunete, notează autorii studiului, deoarece alte animale folosesc adesea semnale infrasonice pentru comunicarea pe distanțe lungi. Deși acest lucru este probabil util în savană, poate fi inutil chiar și în cea mai mare grădină zoologică.

Cu toate acestea, această cercetare pare să dovedească în sfârșit că girafele nu sunt atât de tăcute pe cât credeam. Și având în vedere că populațiile lor sălbatice au scăzut cu 40% în ultimii 15 ani – o tendință pe care unii conservatori o numesc o „extincție silențioasă” datorită lipsei relative de publicitate – este acum mai important ca niciodată să nu le ignorăm.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top