În ianuarie 2020, am scris o postare intitulată „Un lucru mai puțin de care să vă faceți griji în amprenta voastră de carbon: dacă mâncarea voastră este locală” bazată pe una dintre sursele noastre favorite: Our World in Data. Site-ul de cercetare online spune că „scopul muncii noastre este de a face cunoașterea despre marile probleme accesibilă și ușor de înțeles.”
La vremea respectivă, cercetătorul senior Hannah Ritchie de la Our World in Data a scris despre „reducerea amprentei de carbon a alimentelor voastre„:
Ritchie a concluzionat că ceea ce mănânci este mult mai important decât de unde provine, datorită amprentei de carbon uriașe a unor alimente precum carnea roșie, comparativ cu altele. „Indiferent dacă o cumpărați de la fermierul de alături sau de departe, nu locația este cea care face amprenta de carbon a cinei voastre mare, ci faptul că este carne de vită,” a scris Ritchie.
Acest lucru este, desigur, absolut adevărat, așa cum se poate observa din grafic, unde bara pentru carne de vită din partea de sus depășește toate celelalte alimente, iar bara roșie care reprezintă transportul este aproape invizibilă.
Dar pe parcursul anului 2020, când sciam o carte despre un stil de viață de 1,5 grade, am revenit constant asupra acestei întrebări legate de alimentele locale și m-a frământat. Așa cum am menționat în postarea anterioară, „Regula gospodăriei noastre este că dacă crește aici (în Ontario, Canada) atunci așteptăm până putem mânca versiunea locală, dar tot pot să am un grepfrut la micul dejun și puțin guacamole la prânz.” Dar însemna această cercetare că căpșunile și salata din California erau din nou în meniu?
Our World in Data își bazează adesea munca pe cercetări publicate anterior, reinterpretându-le și reformatându-le pentru era modernă, menționând pe pagina despre ei că „o parte cheie a misiunii noastre este, prin urmare, construirea unei infrastructuri care face cercetarea și datele disponibile public și utile pentru toți.” O mare parte din această postare s-a bazat pe munca lui Joseph Poore și Thomas Nemecek și pe studiul lor din 2018 privind impactul global al producției alimentare, care a menționat emisiile din transport, dar nu am putut găsi unde le-au identificat clar.
Ritchie menționează și studiul lui Christopher Weber și Scott Matthews din 2008, „Mile alimentare și impactul climatic relativ al alegerilor alimentare în Statele Unite.” Acest studiu ajunge la aceeași concluzie ca Ritchie:
Din nou, nicio obiecție aici, dar acest lucru a fost scris în 2008, când toată lumea vorbea despre alimente locale, când dieta de 100 de mile era subiectul zilei, și oamenii discutau despre asta ca despre un lucru de tip „ori asta, ori cealaltă”. Autorii încearcă să demonstreze din nou că ceea ce mănânci contează mult mai mult decât de unde provine.
Dar mult depinde de aliment. Deși tabelul C demonstrează că carnea roșie are cel mai mare impact climatic asupra unei gospodării medii și că livrările și transportul de marfă sunt bare subțiri în stânga, notați că fructele și legumele au un impact destul de mare. Dacă scoateți carnea roșie și lactatele, ele devin dominante.
Continuând la tabelul B și la contribuția totală a transportului, fructele și legumele contribuie de fapt mai mult decât carnea, și aproape în întregime prin camioane. Studiul afirmă: „Livrarea finală (t-km direct) ca proporție din cerințele totale de transport a variat de la un minim de 9% pentru carnea roșie la un maxim de aproximativ 50% pentru fructe/legume.” (Dacă vă întrebați de ce conductele de gaz sunt pe grafic, este pentru contribuția la producția de fertilizatori.)
Așadar, atunci când mănânci fructe și legume, mănânci mult mai mult diesel, dar conform autorilor, este încă o proporție mică din amprenta totală a alimentelor pe care le mâncăm. Sau nu?
Impactul lanțului frigorific
Când ajungeți la secțiunea „Discuție și incertitudini” din rezultate, autorii notează: „Transportul cu camioane frigorifice și transportul maritim al alimentelor proaspete sunt mai energointensive decât intensitatea medie a transportului cu camioanele sau a transportului maritim. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste incertitudini nu este probabil să schimbe substanțial rezultatele generale ale lucrării.”
S-ar putea argumenta că schimbă rezultatele semnificativ. În timp ce studia problema pentru clasa mea de design sustenabil de la Universitatea Ryerson, studenta mea Yu Xin Shi a descoperit că frigul reprezintă 20% din combustibilul utilizat în transport și că între 3% și 7% din scurgerile globale de agenți frigorifici HFC (un gaz cu efect de seră major) proveneau din transportul alimentelor. A constatat că o singură căpățână de salată a petrecut 55 de ore într-un camion frigorific. Sursa ei a fost munca profesorului Jean-Paul Rodrigue de la Universitatea Hofstra.
L-am rugat pe Rodrigue să comenteze, iar profesorul a spus pentru PlanetaNoastra:
Așa că nu pot spune concluziv cât diesel este în salata mea din California, dar cred că este mai mult decât ce apare în graficul Our World in Data. Ca atare, cred că nu este corect să spunem că a mânca local nu contează — și, în funcție de ce mănânci, poate conta mult. Din punctul de vedere al amprentei de carbon:
- Reducerea consumului de carne roșie și lactate are cel mai imediat și dramatic impact. Faptul că sunt locale sau nu este aproape irelevant.
- Pentru fructe și legume, mâncați mai întâi sezonier; roșiile din sere pot avea o amprentă mai mare decât puiul.
- Dar și pentru fructe și legume, amprenta de transport este semnificativă, până la 50%. Sunt alimente cu o amprentă de carbon atât de mică încât nu este uriașă per total, dar există totuși alternative și este totuși mai bine să mâncați local și sezonier decât să transportați căpșuni și salată din California cu camionul.
Nu vorbim despre mult atunci când trăim un stil de viață tipic nord-american care emite 18 tone de carbon pe an, dar când începi să numeri gramele încercând să menții un stil de viață de 1,5 grade și să emiți mai puțin de 2500 de kilograme pe an, se poate aduna. Nu cred că ar trebui să spunem vreodată că milele alimentare nu contează, pentru că și ele se adună. Nu pot pune un număr precis, dar alimentele locale contează în continuare.
