Când exploratorii au adus cartofii din Anzi, Europa a reușit să inverseze declinul populației și să stabilească o mai mare securitate alimentară.
Cartoful este considerat, în general, un tubercul umil. Costă puțin în magazin, are o aromă foarte subtilă, o consistență fină, aproape plictisitoare și îi lipsește vivacitatea altor rădăcinoase, cum ar fi sfecla și morcovii. Dar adevărul este că umilul cartof este un factor important. Potrivit cercetătorilor istorici, cartoful a jucat un rol semnificativ în modelarea lumii așa cum o cunoaștem astăzi.
Un articol fascinant din Quartzly, scris de Gwynn Guilford și intitulat „Dominanța globală a oamenilor albi se datorează cartofului,” explică efectul de cascadă al introducerii sale în Europa. Descoperit pentru prima dată de exploratorii spanioli în imperiul Incas la mijlocul anilor 1500, cartoful a fost adus în Europa și adoptat rapid dintr-o serie de motive.
Acesta oferea de două până la patru ori mai multe calorii per acru decât culturile de cereale de bază și oferea mai multe vitamine și micronutrienți. Guilford scrie: „[Cartofii sunt] suficient de bogați în vitamina C încât au contribuit la eradicarea scorbutului răspândit pe tot continentul.” Cartofii sunt rezistenți la îngheț și pot fi depozitați sub pământ. Ei ies din câmp gata pentru a fi consumați, ne necesitând procesarea pe care o necesită cerealele. Excedentele puteau fi folosite pentru hrănirea animalelor, făcând carnea mai accesibilă țăranilor.
Cu cât cartoful s-a răspândit mai mult, cu atât efectele sale au fost mai simțite. A hrănit soldații în război și a ajutat țăranii să supraviețuiască perioadelor de conflict. A făcut pământul mai productiv în general, făcând oamenii mai puțin înclinați să se lupte pentru el. Și pe măsură ce aprovizionarea cu alimente a devenit mai fiabilă, mai abundentă și mai nutritivă, populația a crescut, oferind „bogăția și forța de muncă necesare pentru a alimenta Revoluția Industrială.”
În cele din urmă, pe măsură ce creșterea populației a devenit prea mare pentru ca Europa să o susțină, acest lucru s-a transformat într-o migrație în masă a caucazienilor din Europa către Lumea Nouă. (Partea negativă a acestei situații este dependența crescută doar de cartof, care a afectat populația irlandeză atunci când o mană a lovit cultura sa principală în anii 1840, ucigând un milion de oameni și forțându-i pe alții să emigreze.)
Guilford rezumă astfel:
Mă îndoiesc că voi mai privi vreodată un cartof la fel.
