15 Curiozități fascinante despre rinocerul alb nordic

Rinocerii albi nordici sunt ambasadori globali ai faunei sălbatice africane și, din păcate, exemple vii ale tragediilor care se pot abate asupra unei specii din cauza influenței umane. Al doilea cel mai mare mamifer terestru, rinocerii albi nordici au fost braconați până la pragul extincției și împinși din habitatele lor native din nordul și centrul Africii. Acum, au mai rămas doar doi pe Pământ – o femelă pe nume Najin și fiica ei, Fatu.

Aflați ce separă subspecia de rinocer alb nordic de alți membri ai familiei rinocerilor și cum aproape extincția lor a devenit trăsătura lor definitorie.

1. Rinocerii albi nordici nu sunt albi

Contrar numelui lor, rinocerii albi nordici au mai degrabă o culoare gri închis decât albă. Potrivit Fondului Mondial pentru Natură (WWF), numele provine de la cuvântul Afrikaans (o limbă vest germanică vorbită în Africa de Sud, Namibia, Botswana, Zambia și Zimbabwe) „weit”, care înseamnă „lat”. Animalul a fost descris inițial astfel cu referire la gura sa largă.

2. Sunt o subspecie mai mică a rinocerului alb

Rinocerii albi sunt împărțiți în două subspecii – sudică și nordică. Rinocerii albi sudici sunt în general mai mari, cântărind aproximativ 1.996 până la 2.404 kilograme, comparativ cu cei nordici care cântăresc între 1.361 și 1.588 kilograme, și au corpul mai lung, cu un craniu mai concav și dinți mai mici. Dovezile genetice indică faptul că subspeciile de rinocer alb sudic și nordic au divergut doar acum între 0,46 și 0,97 milioane de ani.

3. Rinocerii albi nordici sunt ierbivori (pas în iarbă), nu consumatori de frunziș

Rinocerii albi nordici preferă să pască ierburi scurte, aproape de sol, spre deosebire de verii lor, rinocerii negri, care consumă frunziș mai gros, cum ar fi ramuri de acacia spinoase. Asemănători cumva mașinilor de tuns iarba, rinocerii albi nordici mătură solul cu gurile lor largi, care sunt mai late și mai plate decât cele ale unui rinocer negru. Prin comparație, un rinocer negru are o buză prehensilă, ascuțită, care arată mai mult ca un cârlig, pentru a apuca plante și arbuști mai rezistenți.

4. Aproape dispariția lor se datorează braconajului

O combinație de instabilitate politică și cerere crescută pentru cornul de rinocer a dus la braconajul necontrolat printre rinocerii albi nordici rămași, și acesta nu s-a oprit nici acum. Comerțul internațional cu corn de rinocer a fost interzis în 1977, dar braconajul de rinoceri încă atingea cote record încă din 2015. Industria braconajului a devenit atât de gravă încât oamenii de știință au luat în considerare inundarea pieței cu coarne false de rinocer făcute din păr de cal, pentru a diminua calitatea.

5. Odinioară se găseau în centrul și nordul Africii

Rinocerul alb nordic a rătăcit odinioară prin părți din Ciad, Republica Centrafricană, Sudan, Republica Democrată Congo și Uganda. Experții IUCN estimează că populația număra aproximativ 2.360 de exemplare în 1960, înainte ca braconajul să ducă direct la dispariția lor în sălbăticie. În 2003, numărul lor scăzuse la doar 30 de indivizi, iar până în 2005, mai erau doar patru. Ocazional, există zvonuri despre posibili supraviețuitori în Sudanul de Sud, dar nu există niciodată dovezi adecvate.

6. Ruda lor sudică este o poveste de succes în conservare

Având în vedere perspectivele sumbre de conservare pentru rinocerii albi nordici, este oarecum surprinzător să aflăm că rinocerii albi în general nu sunt considerați pe cale de dispariție. Rinocerii albi sudici au trecut de la mai puțin de 200 de indivizi la începutul anilor 1900 la peste 20.000, datorită eforturilor de conservare și măsurilor de protecție implementate de guvernele locale, potrivit International Rhino Foundation. Din păcate, rinocerul alb nordic nu a fost atât de norocos.

7. Ultimii doi rinoceri albi nordici de pe Pământ nu se pot reproduce

Pentru protecția lor, doi masculi și două femele au fost transportați cu avionul de la grădinile zoologice din Republica Cehă la Ol Pejeta Conservancy din Kenya la începutul anilor 2000, în speranța că mediul lor natural îi va inspira să se reproducă. Din păcate, ultimul mascul de rinocer alb nordic, Sudan, a murit în martie 2018. A lăsat în urmă pe fiica sa, Najin, și pe nepoata sa, Fatu, niciuna dintre ele neputând duce sarcini viabile.

8. Sunt protejați de gărzi înarmate 24 de ore pe zi

Najin și Fatu trăiesc și astăzi la Ol Pejeta Conservancy din Kenya, într-un țarc de 283 de hectare. Pentru a le proteja de braconaj pentru coarnele lor valoroase, rinocerii sunt sub pază armată constantă. Un grup de conservatori dedicați le asigură, de asemenea, lui Najin și Fatu o dietă sănătoasă de legume și le oferă suficient spațiu pentru a paște iarbă în habitatele lor native.

9. Subspecia nordică este în general mai calmă decât alți rinoceri

Dr. Joseph Okori, șeful Programului WWF pentru Rinoceri și un renumit medic veterinar pentru fauna sălbatică, spune că rinocerii albi nordici sunt cunoscuți pentru faptul că sunt mai calmi decât rinocerii negri. În timp ce alte specii ar putea acționa agresiv atunci când se confruntă cu amenințări, un rinocer alb nordic este mai probabil să răspundă prin simpla fugă. Și deși fug, tind să se îndepărteze doar până la o distanță minimă de siguranță înainte de a se opri în pajiști deschise, unul dintre motivele pentru care sunt cel mai susceptibili la braconaj.

10. Sunt dificil de reprodus

Perioada lor de gestație este de aproximativ 16 luni, iar femelele nu pot rămâne gestante decât după ce ajung la vârsta de șase-șapte ani. Chiar și atunci, nasc doar la fiecare trei-patru ani, deoarece mamele și puii rămân împreună cel puțin 36 de luni. La Ol Pejeta Conservancy, toate încercările de a reproduce animalele natural de la nașterea lui Fatu (chiar și cu membri ai subspeciei de rinocer alb sudic) s-au dovedit a fi nereușite.

11. Durata lor de viață este de 30 de ani în captivitate

În sălbăticie, atât masculii, cât și femelele au o durată medie de viață de 46 până la 50 de ani, dar, din păcate, majoritatea rinocerilor sunt braconați de oameni înainte de a avea șansa de a atinge această vârstă. Potrivit Animal Diversity Web, rinocerii albi nordici trăiesc în medie 27-30 de ani în captivitate, deși Sudan, ultimul rinocer alb nordic născut în sălbăticie, a murit la vârsta de 45 de ani. Cu patru ani înainte, al doilea ultim mascul, pe nume Suni, a murit din cauze naturale la vârsta de 34 de ani.

12. Se crede că coarnele rinocerului alb nordic tratează mahmureala

Coarnele de rinocer, care sunt formate în principal din proteine de cheratină, au fost folosite de secole în medicină tradițională și pentru a demonstra statutul social, în special în Vietnam și China. Deși proprietățile medicinale ale cornului de rinocer au fost studiate mai puțin decât alte produse ale comerțului ilegal cu animale sălbatice, cel puțin două studii din afara Asiei au constatat că cornul de rinocer nu are niciun efect farmacologic asupra oamenilor.

13. Unii experți cred că nu ar trebui să fie salvați

Save the Rhino International consideră că fondurile și eforturile de cercetare ar trebui să fie direcționate către alte specii aflate în pericol critic, în special cele cu șanse mai bune decât rinocerul alb nordic. Mai mult, o mare parte din habitatul natural al animalului a fost pierdută, creând obstacole suplimentare pentru conservare, în cazul în care subspecia ar fi readusă la viață.

14. Rinocerii albi nordici au fost văzuți ultima dată în sălbăticie în 2006

Ultima subpopulație confirmată de rinoceri albi nordici a fost observată în Parcul Național Garamba, situat în nord-estul Republicii Democrate Congo. În 2006, cercetătorii au efectuat studii, patrule pe jos și recunoaștere aeriană pentru a confirma că nu au mai rămas rinoceri vii în zonă. Alte studii din 2007 nu au găsit nici semne proaspete de rinoceri, ultimii rinoceri din parcul național fiind considerați a fi fost luați de braconieri.

15. Supraviețuirea lor depinde de tehnicile de reproducere asistată

După moartea lui Sudan, oamenii de știință au recoltat ovule viabile atât de la Najin, cât și de la Fatu, fertilizându-le cu spermă congelată de la doi masculi de rinocer nordic înainte ca aceștia să moară, sperând să folosească o mamă surogat rinocer alb sudic. Inseminarea artificială s-a dovedit deja un succes la rinocerii albi sudici, iar având în vedere că cele două subspecii au o diversitate genetică de doar 0,1%, speranța rămâne mare că subspecia sudică ar putea fi cheia pentru asigurarea recuperării rinocerului alb nordic.