„Nu toate pauzele sunt create la fel”, spune William Massey, profesor asistent la Colegiul de Sănătate Publică și Științe Umane al Universității de Stat din Oregon. Massey este autorul principal al unui nou studiu care analizează calitatea pauzei și modul în care aceasta afectează bunăstarea emoțională, fizică și socio-emoțională a unui copil. Se pare că simpla trimitere a copiilor afară pentru joacă obligatorie nu garantează un rezultat pozitiv.
Massey și echipa sa de cercetători au măsurat calitatea pauzei în 25 de școli din patru regiuni ale Statelor Unite, folosind o serie de criterii care au inclus siguranța fizică și a mediului, spațiul și echipamentul, oportunitățile de joacă și incluziune, precum și accesul la diverse opțiuni de joacă. Echipamentul de joacă este considerat o certitudine de mulți adulți, dar Massey a descoperit că adesea lipsește în mod flagrant. Dintr-un comunicat de presă:
Experiențele copiilor în timpul pauzei, conform studiului, ar putea fi îmbunătățite dacă adulții „fac o verificare de siguranță” în fiecare dimineață pentru a se asigura că locul de joacă este sigur de utilizat și dacă amenajează terenuri de fotbal, astfel încât copiii să poată sări direct într-un joc rapid de 10 sau 15 minute înainte de a se întoarce la sălile de clasă.
Rolul unui adult
Altceva ce sugerează Massey este ca adulții (probabil profesorii) să interacționeze mai mult cu copiii atunci când aceștia sunt pe locul de joacă. „Unul dintre cele mai importante lucruri este: Modelează și încurajează adulții interacțiuni pozitive cu elevii și se implică ei înșiși în joc cu elevii? Cu cât adulții se implică și se joacă mai mult cu elevii în timpul pauzei, cu atât copiii se joacă mai mult, cu atât există mai multă activitate fizică și mai puțin conflict.”
Acum, trebuie să recunosc că, atunci când am citit pentru prima dată această afirmație, am reacționat puternic – și negativ – la ea. A contrazis tot ce înțelegeam a fi o rețetă pentru o joacă reușită, când copiii sunt lăsați să se descurce singuri, liberi să imagineze și să inventeze, forțați să-și rezolve propriile dispute cu colegii fără intervenția adulților. Adulții care încearcă să se alăture jocurilor pe un loc de joacă pare o idee teribilă.
L-am contactat pe Massey pentru a afla mai multe despre ce a vrut să spună, iar el a putut oferi un context important. El îmi spune:
Celălalt factor important de reținut este că pauza este de obicei foarte scurtă (prea scurtă!) – doar 10 sau 15 minute, ceea ce nu este suficient de mult pentru ca copiii să se implice în jocuri complexe create de ei înșiși. Massey subliniază: „Copiii nu au cu adevărat timp să se adâncească în joacă și adesea nu există suficiente resurse (spațiu sau echipament) pentru a găzdui numărul de copii aflați simultan afară.” În astfel de situații, a avea un adult dispus să se implice în joacă – participând, nu doar supraveghind – poate face toată diferența.
Ne referim, spune Massey, la „adulți care se joacă ei înșiși (gândiți-vă la profesorul de pauză care sare într-un joc de „leapșa”, iar apoi alți 15 copii care nu făceau nimic se alătură pentru că profesorul lor preferat se joacă; sau directorul care iese și joacă aruncător în kickball, și deodată vezi copii care nu au jucat niciodată kickball în timpul pauzei alăturându-se); sau adulți care pur și simplu încurajează și modelează copiii să se joace, să se implice, să fie creativi.”
Adulții, place sau nu, sunt ceea ce Massey îmi descrie drept „portari cheie” ai timpului de pauză al copiilor. Ei sunt cei care stabilesc politicile privind câtă pauză primesc copiii, cine iese afară, când se întâmplă, care sunt regulile și ce echipament și spațiu sunt puse la dispoziție.
„În mod constant vedem că copiii vor o joacă liberă de restricțiile adulților (adică nu vor ca cel care impune regulile să le spună ce pot sau nu pot juca), dar nu vor neapărat o joacă liberă de adulți (vor ca adulții să ajute la facilitarea echității sociale, să se joace cu ei, să construiască relații, etc.)”, a spus Massey.
Nevoia de un design mai bun
Acest lucru m-a ajutat să înțeleg mai bine cercetarea, dar totuși m-a lăsat cu sentimentul de dezamăgire că atât de multe curți școlare americane există într-o stare atât de tristă. Problemele sunt garantate să apară atunci când copiilor li se oferă atât de puțin cu ce să lucreze, stând în locuri de joacă statice care au fost făcute sigure până la punctul de plictiseală totală. Desigur, copiii nu au nimic de făcut atunci când nu au nimic cu ce să se joace, ci doar lucruri pe și în jurul cărora să se joace – și numai atunci dacă le este permis.
Un studiu din 2017 din Noua Zeelandă a constatat că, atunci când sunt introduse piese mobile libere în locurile de joacă școlare, ratele de bullying scad de fapt, deoarece copiii sunt atât de distrași de tot ce au la dispoziție pentru a se juca, încât încetează să-și mai direcționeze energia acumulată către victime. Reuters a raportat: „După doi ani, copiii din școlile cu locuri de joacă modificate au fost cu aproximativ 33% mai predispuși să raporteze împingeri și îmbrânceli în timpul pauzei decât copiii din școlile cu locuri de joacă tradiționale, raportează cercetătorii în Pediatrics.”
Terapeutul ocupațional pediatric Angela Hanscom este de acord că joaca de calitate poate fi enorm de utilă pentru copii. Ca autor al „Echilibrat și desculț”, Hanscom este un expert în rolul jocului liber în dezvoltarea copilului. Recent, ea a cerut un accent pe joc pe parcursul perioadei de recuperare post-COVID. „Joaca, mai ales în aer liber, este exact ceea ce copiii au nevoie (mai mult ca oricând) pentru a se conecta și a se vindeca împreună prin această traumă colectivă”, a scris ea în Washington Post.
Având în vedere acest lucru, crearea unor locuri de joacă vibrante și interesante ar trebui să fie o prioritate de top, mai ales în cartierele urbane, din centrul orașului, pe care Massey le-a vizitat. Contează mai mult ca oricând după ultimul an și jumătate de tulburări educaționale și nenumărate ore petrecute online. Cel mai bun lucru pe care educatorii, părinții și consiliile școlare l-ar putea face acum este să investească în fabuloase locuri de joacă bazate pe piese libere care ar promova joaca activă, imaginativă, liberă în aer liber, ajutând în același timp copiii să se reconecteze cu colegii lor (așa cum se arată în acest studiu) și să performeze mai bine din punct de vedere academic.
Par să sun prea idealist? Poate. Nu există multe indicii că lucrurile se îndreaptă în acea direcție. Massey recunoaște afirmația mea conform căreia copiii tind să se joace mai bine fără supravegherea adulților, răspunzând: „Nu aș fi deloc de acord că, lăsați pe cont propriu, copiii sunt minunat de creativi și imaginativi; [dar] cred că există o deconectare” atunci când vine vorba de a gândi despre pauză în școlile din S.U.A. El adaugă: „Ne așteptăm să fie un moment în care copiii să se poată juca și crea, dar nu creăm un sistem în care acest lucru să fie posibil.”
Atunci trebuie să facem schimbări în acel sistem. Copiii noștri merită asta, mai ales după ultimul an. Este cel mai puțin ce putem face pentru a reconstrui și a recâștiga terenul pierdut.
