Ce este aquaponia?

Aquaponia este un sistem de producție de culturi care combină hidroponia—care presupune creșterea plantelor fără a utiliza solul—și acvacultura—care se referă la cultivarea animalelor acvatice, cum ar fi peștii și crustaceele. Un sistem aquaponic poate arăta ca un sistem hidroponic din aer, dar în loc să aibă un rezervor principal plin cu o soluție bogată în nutrienți, nutrienții provin direct dintr-un rezervor cu pești vii.

Orice plantă care poate fi crescută hidroponic poate beneficia de aquaponie; roșiile, ardeii, salatele verzi și ierburile sunt câteva dintre cele mai populare. Peștii de apă dulce crescuți în ferme sunt folosiți frecvent în sistemele aquaponice. Factori precum temperaturile, pH-ul și nivelurile de nutrienți trebuie să fie echilibrați între plante și animale pentru a avea succes. Majoritatea sistemelor folosesc tilapia, deoarece aceasta se poate adapta la o gamă largă de medii, poate rezista la condiții diferite de apă și este ușor de crescut.

Cum funcționează aquaponia?

În aquaponie, apa din rezervoarele cu pești hidratează rădăcinile plantelor, în timp ce dejecțiile peștilor oferă îngrășăminte naturale pentru a hrăni plantele. În același timp, plantele filtrează apa pentru a o menține curată și sigură pentru pești. Apa din rezervorul cu pești este recirculată prin sistem și prin paturile de creștere pline cu plante, care absoarbă nutrienții dizolvați în apă.

Aquaponia imită ecosistemele acvatice naturale găsite în râuri, pârâuri și alte corpuri de apă, creând o relație simbiotică între plante și animale, care beneficiază de pe urma acesteia.

Sună destul de simplu, dar sunt implicați mai mulți factori. Între plante, pești și bacteriile din apă, există un total de trei organisme vii într-un sistem aquaponic. Aceste organisme au nevoi diferite când vine vorba de echilibrul pH-ului, așa că acesta trebuie monitorizat zilnic pentru a nu deveni prea scăzut sau prea ridicat. De exemplu, dejecțiile peștilor pot face ca pH-ul apei să devină prea acid, împiedicând plantele să absoarbă nutrienții eficient și omorând tot ce există în sistem. De aceea, este important să potriviți peștii și plantele în funcție de factori precum temperatura și pH-ul, exact așa cum ar face natura în sălbăticie. Un crescător de aquaponie va avea și ajustatori de pH compatibili pentru a menține acest echilibru delicat, iar unii pot adăuga bacterii în paturile de creștere pentru a ajuta la descompunerea și distribuirea uniformă a dejecțiilor către plante.

Ce pești se folosesc în aquaponie?

Tilapia este cea mai comună specie de pește folosită în aquaponie și este peștele ideal pentru începători, dar cultivatorii pot folosi și păstrăvi, somni, bass, și chiar crustacee, pești aurii sau koi ornamentali.

Tipuri de aquaponie

Ca și hidroponia, aquaponia necesită utilizarea unui mediu de creștere în locul solului pentru a ajuta la susținerea plantelor și protejarea rădăcinilor. În aquaponie, mediul de creștere servește, de asemenea, ca suprafață pentru bacteriile benefice să prospere în patul de creștere și să ajute la filtrarea deșeurilor produse de rezervorul cu pești. Granulele de argilă expandată sunt un agregat ușor, dar scump și eficient, însă mediile pot fi și pietriș, șist sau chiar roci vulcanice poroase. Mediul potrivit depinde de tipul de plantă, dimensiunea sistemului, nivelul pH-ului, costuri și tipul de sistem aquaponic utilizat.

Deep water culture

Cunoscut și sub denumirea de cultivare pe plăci flotante, acest sistem aquaponic utilizează o placă de spumă care plutește într-un canal umplut cu apă din rezervorul cu pești, care a fost filtrată pentru a îndepărta deșeurile solide. În această placă, plantele sunt așezate în găuri, iar rădăcinile lor atârnă în apă pentru a extrage nutrienți direct din canal. Acest sistem este utilizat de obicei în operațiuni comerciale sau pentru cultivarea plantelor care necesită mai puțini nutrienți și care cresc rapid, cum ar fi salatele verzi.

Media bed

Această tehnică crește plantele într-un pat de mediu inert, cum ar fi granulele de argilă expandată sau șistul, care sunt plasate deasupra sau lângă rezervorul cu pești pentru a oferi plantelor atât filtrare biologică, cât și mecanică. Filtrarea biologică se referă la conversia amoniacului (produs natural din dejecțiile peștilor) în nitrați, în timp ce filtrarea mecanică se ocupă cu îndepărtarea deșeurilor solide. O pompă va trage apa din rezervor, trecând-o prin patul de mediu pentru a permite plantelor să absoarbă nutrienți din apă înainte de a o returna în rezervor complet filtrată.

Cele mai multe sisteme de acasă și pentru hobby sunt bazate pe aquaponia cu mediu, precum și operațiuni de scară mai mare pentru plante fructifere, legume verzi și ierburi.

Aquaponia verticală

Așa cum sugerează și numele, aquaponia verticală stivuiește plantele unele peste altele într-un turn. Apa curge din vârf printr-un material care absoarbe umezeala pentru a furniza rădăcinilor plantelor nutrienți înainte de a cădea într-o tavă inferioară sau într-un rezervor cu pești direct sub sistem. Este o metodă care economisește spațiu și permite cultivatorilor să producă o cantitate mai mare de hrană pe o suprafață relativ mică.

Tehnica filmului de nutrienți

Cunoscută și sub denumirea de NFT, tehnica filmului de nutrienți funcționează bine pentru plantele precum căpșunile, legumele verzi și ierburile care nu necesită mult suport. Plantele sunt plasate în găuri săpate în canale înguste, cum ar fi un țeavă PVC, permițând rădăcinilor să atârne direct în apă. Aceste sisteme pot fi, de asemenea, suspendate de la tavan sau montate pe pereți deasupra altor plante, fiind o modalitate excelentă de a folosi spațiul.

Aquaponia acasă

Există o serie de kituri aquaponice disponibile celor care doresc să încerce cultivarea acvatică acasă, iar pe măsură ce practica devine tot mai populară, sistemele pentru acasă devin din ce în ce mai convenabile. Dacă vrei să faci totul singur, gândește-te bine înainte de a investi în mai multe materiale și echipamente.

Sfat rapid

Alege o plantă care deja se dezvoltă bine în clima ta, deoarece acest lucru va reduce costurile de electricitate pentru menținerea sistemului și va economisi energie.

Avantaje și dezavantaje

Între peștii crescuți în ferme și fructele și legumele comestibile, acest tip de agricultură recirculantă are potențialul de a crește producția de alimente fără a explota resursele de apă, în timp ce reciclează nutrienții produși natural de pești pentru a crea îngrășământ natural.

Mai ales în regiunile aride și semiaride, recircularea apei în sistemele aquaponice poate reutiliza apa cu o eficiență de 95% până la 99%; apa rar trebuie schimbată sau evacuată, deoarece este continuu reciclată. În plus, deoarece nu se folosește sol, aquaponia nu contribuie la eroziunea solului sau la alte efecte negative asupra mediului global, și nu este necesar să se folosească îngrășăminte chimice. De asemenea, pesticidele de grădină obișnuite nu sunt utilizate, deoarece ar putea dăuna peștilor, și nu există riscul de boli transmise prin sol.

Un alt avantaj al aquaponiei este că plantele pot fi crescute în spații foarte mici și tind să crească rapid datorită substanțelor nutritive suplimentare provenite din dejecțiile peștilor. De asemenea, este mai ușor să controlezi temperatura mediului decât în agricultura tradițională pe sol.

Pe de altă parte, nu toate culturile funcționează bine cu aquaponia, iar există întotdeauna riscul de eșec general al sistemului. Legumele cu rădăcini, cum ar fi cartofii și cartofii dulci, sunt printre cele mai dificile plante de crescut aquaponic; același lucru este valabil și pentru porumb, plantele de vie și pepeni, toate necesitând fie o cantitate mare de nutrienți, fie un spațiu de susținere amplu. Și, deși aquaponia economisește apă, poate veni cu costuri inițiale ridicate de instalare (în funcție de dimensiunea și complexitatea sistemului) și consum mare de electricitate din cauza pompelor de apă și a regulatorilor de temperatură. Aquaponia este, de asemenea, mai tehnică decât agricultura tradițională și alte sisteme de producție fără sol, astfel încât este mai susceptibilă la eșecuri neașteptate și defecțiuni (de exemplu, atunci când rădăcinile unei plante cresc prea repede și aglomerează sistemul).