Luna trecută, fostul guvernator al Băncii Angliei, Mark Carney, a stârnit un fel de furtună sugerând că investițiile angajatorului său au atins emisii net-zero, chiar dacă firma a continuat să investească în cărbune. Teoria pe care o susținea Carney era că, deoarece Brookfield, unde el ocupă funcția de vicepreședinte, investește masiv în energii regenerabile, emisiile evitate prin aceste tehnologii ar putea fi considerate a „anula” emisiile provenite de la combustibilii fosili pe care îi deține.
Acest lucru nu a fost bine primit de mulți oameni de știință și activiști climatici, care au argumentat că acordarea de credite companiilor pentru „emisii evitate” este o pantă alunecoasă care ar permite continuarea afacerilor bazate pe combustibili fosili, atâta timp cât investim destui dolari și în energii regenerabile.
Este o dezbatere care probabil va continua, deoarece angajamentele pentru emisii net-zero apar din ce în ce mai rapid din toate colțurile economiei.
Ce înseamnă net-zero?
Net-zero este un scenariu în care emisiile de gaze cu efect de seră cauzate de om sunt reduse pe cât posibil, iar cele rămase sunt echilibrate prin eliminarea gazelor cu efect de seră din atmosferă.
Gigantul din asigurări Aviva își ia un angajament
Unul dintre cele mai recente și notabile este cel al gigantului britanic din asigurări Aviva, care s-a angajat să atingă net-zero în propriul lanț de aprovizionare și în operațiuni până în 2030, și apoi să atingă net-zero în întregul său portofoliu de investiții un deceniu mai târziu. Având în vedere cât de departe este anul 2040 și în cât de multe probleme vom fi dacă așteptăm până atunci pentru a progresa, Aviva anunță și măsuri mai imediate de decarbonizare. Acestea includ:
- Investirea a 14 miliarde de dolari din active în strategii cu emisii reduse de carbon până în 2022.
- Investirea a 8,4 miliarde de dolari în active verzi, inclusiv 2 miliarde de dolari din banii deținătorilor de polițe în fonduri de tranziție climatică, până în 2025.
- Investirea a 3,5 miliarde de dolari în infrastructură cu emisii reduse de carbon și energie regenerabilă și furnizarea de credite pentru tranziția carbonului în valoare de 1,4 miliarde de dolari până în 2025.
- Realizarea unei flote de vehicule a companiei 100% electrice/hibrid până în 2025.
- Atingerea unei surse de energie 100% regenerabilă până în 2030.
Compania a inclus și câteva angajamente importante legate de cărbune, care au inclus:
- Dezinvestirea din toate companiile care obțin mai mult de 5% din venituri din cărbune până în 2022.
- Încetarea subscrierii de asigurări pentru companiile care obțin mai mult de 5% din venituri din cărbune sau combustibili fosili neconvenționali.
Aceste ultime două angajamente vin însă cu o precizare destul de importantă – nu se vor aplica afacerilor care s-au înscris în Inițiativa Obiectivelor Bazate pe Știință (Science-Based Targets Initiative). Asta pentru că Aviva crede că proprietatea angajată, prin Programul său de Escaladare a Angajamentului Climatic, poate contribui la stimularea industriilor cu intensitate ridicată de carbon să facă ceea ce este corect.
Toate acestea sunt foarte interesante. Acum câțiva ani, înainte ca termenul net-zero să devină atât de comun și divers utilizat, angajamentele pe care Aviva le face ar fi arătat ca o strategie climatică destul de robustă și ambițioasă. Poate nu cea mai ambițioasă din lume, dar cel puțin unul dintre acele planuri care se mișcă – în mod substanțial – în direcția corectă. Însă, dacă și cum anume vor atinge ceva care este cu adevărat net-zero, este mai discutabil. Și asta pentru că net-zero devine din ce în ce mai greu de definit cu precizie.
Valoarea conceptului net-zero
Ideea de bază din spatele conceptului net-zero are o anumită logică. La urma urmei, în economia complexă, interconectată în care operăm cu toții, este extrem de dificil – dacă nu imposibil – pentru majoritatea companiilor să atingă ceva apropiat de zero emisii efectiv fără să-și închidă afacerea. Dacă este abordat cu bună-credință, conceptul net-zero oferă potențialul pentru liderii de afaceri de a-și reduce mai întâi propriile emisii cât de mult pot, și apoi de a gândi mai larg despre impactul pozitiv pe care l-ar putea avea. Problema este însă că, de îndată ce deschidem aceste porți teoretice, acest lucru permite inevitabil o contabilitate extrem de creativă. (Vă amintiți planul Shell Oil de a atinge net-zero, fără a opri producția de petrol și gaze?)
Spun toate acestea ca cineva care a ajutat recent să inițieze un efort la angajatorul meu, The Redwoods Group, pentru a se înscrie în B Corp Climate Collective. Aceasta a inclus sprijinirea angajamentului lor pentru net-zero până în 2030. Astfel, am văzut planuri climatice extrem de credibile din partea liderilor de afaceri care se încadrează sub umbrela net-zero. Din ce în ce mai mult însă, elementul net-zero din aceste angajamente este rar cel mai important sau semnificativ lucru. În schimb, detaliile specifice despre ce face o companie săptămâna viitoare, luna viitoare și anul viitor pentru a-și reduce atât propriile emisii, cât și pentru a muta societatea acolo unde trebuie să fie, sunt cele cruciale.
În cele din urmă, cei dintre noi cărora ne pasă de climă vor trebui să facem mult mai bine decât net-zero. Și va trebui să fim atenți dacă termenul în sine ne ajută sau ne împiedică în această căutare. Voi lăsa ultimul cuvânt Dr. Elizabeth Sawin, a cărei recentă remarcă perspicace pe Twitter despre angajamentele naționale, a rezumat propria mea gândire despre net-zero mai bine decât aș fi putut-o face vreodată:
