Shell a anunțat că producția sa de petrol a atins vârful în 2019 și că se așteaptă la o scădere de 1% până la 2% pe an de acum înainte. În plus, compania susține că emisiile sale totale de carbon au atins, de asemenea, vârful în 2018 și că acum va lucra spre un obiectiv de zero net până cel târziu în 2050. Toate acestea fac parte din ceea ce CEO-ul Ben Van Beurden descrie drept abordarea „clientul pe primul loc” a gigantului petrolier față de tranziția energetică:
Planul companiei include mai multe elemente care – dacă sunt făcute corect – ar putea aduce o contribuție reală, substanțială la o societate cu emisii mai mici de carbon. Printre cele care merită urmărite se numără:
- Creșterea numărului de stații de încărcare pentru vehicule electrice la 500.000 până în 2025 (față de 60.000 în prezent).
- Dublarea cantității de electricitate vândute de Shell la 560 terawat-ore pe an până în 2030.
- Creșterea producției de bioetanol pe bază de trestie de zahăr (care nu este lipsită de problemele sale).
Activiștii, însă, au subliniat rapid că Shell vede în continuare o coadă foarte lungă pentru producția de petrol și gaze. De fapt, planul include extinderea poziției de lider a companiei în domeniul gazelor naturale lichefiate și se bazează, de asemenea, puternic pe plantarea de copaci și alte tehnologii de captare a carbonului pentru a se apropia de zero net până în 2050.
Într-o declarație, Mel Evans, șefa campaniei pentru petrol a Greenpeace UK, a criticat ceea ce a numit „dependența iluzorie” a Shell de plantarea de copaci, și a subliniat, de asemenea, că planul se bazează în primul rând pe exploatarea capacității de producție existente până când aceasta va începe să scadă:
Între timp, podcasterul și jurnalista Amy Westervelt – a cărei serie de podcasturi Drilled explorează rolul marilor companii petroliere în negarea climei – susține că nu este treaba mișcării climatice să laude progresele inadecvate. Discutând cu PlanetaNoastra prin e-mail, ea sugerează că tendința de a exagera măsurile parțiale a reprezentat o distragere de la ceea ce trebuie făcut cu adevărat:
Întrebată despre cum se compară eforturile actuale cu încercările anterioare ale industriei petroliere de a se adapta, Westervelt spune că situația este oarecum mixtă. În anii ’80, de exemplu, oamenii de știință de la Exxon făceau încercări foarte serioase de a deveni ceea ce numeau „Bell Labs al Energiei”. Între timp, ea susține că eforturile ulterioare ale BP, Beyond Petroleum, s-au redus la puțin mai mult decât greenwashing. Westervelt a indicat de fapt eforturile mai recente ale BP de a se diversifica ca fiind semnificativ mai substanțiale decât cele ale Shell, în principal pentru că implică o dezinvestiție reală din producția de combustibili fosili – deși sub presiunea unei încetiniri legate de COVID.
Indiferent de argumentele referitoare la ce face fiecare mare companie petrolieră și dacă face suficient, este cu siguranță adevărat că companiile de combustibili fosili devin din ce în ce mai vocale cu privire la eforturile lor de reducere a emisiilor de carbon. Acest lucru s-ar putea datora parțial faptului că unele – Shell și BP, de exemplu – au sediul în țări care au semnat Acordul de la Paris. S-ar putea datora și faptului că se află sub o presiune crescândă, atât din partea investitorilor, cât și în instanțe.
În Regatul Unit, de exemplu, Curtea Supremă a decis recent că fermierii nigerieni pot da în judecată Shell pentru daune aduse terenurilor lor de scurgerile de petrol. Între timp, fermierii nigerieni au și au câștigat despăgubiri de la gigant în instanțele olandeze. Și asta înainte chiar de a ajunge la potențialul tinerilor de a da în judecată din cauza impactului climatic, sau la marile grupuri de investiții care își retrag banii.
Rămâne de văzut dacă companiile petroliere se pot îndepărta cu succes de combustibilii fosili. Totuși, pare probabil că vom auzi mult mai multe despre diversele lor eforturi de a încerca.
