Nu este neapărat necesar, dar cu siguranță este foarte distractiv. Sunt în conflict.
Mișcarea Passivhaus crește în întreaga lume, iar oamenii din spatele Passivhaus Portugal sunt foarte activi, organizând o conferință în fiecare an în Aveiro, un oraș mic între Lisabona și Porto. Am făcut o prezentare video anul trecut, care a fost evident bine primită, iar anul acesta m-au rugat să vin personal.
Am făcut-o știind că este o prostie, punând „galosși” mari și grei de ciment pe amprenta mea de carbon pentru a vorbi la o conferință despre reducerea amprentei noastre de carbon. Dar este ceva legat de întâlnirea cu oamenii în persoană, și nu fusesem niciodată în Portugalia.
Tren electric de mare viteză sosind în Porto/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
A devenit și mai absurd când am zburat cu Easyjet de la Londra la Porto, plătind mai puțin pentru biletul de avion pe un zbor de două ore decât am plătit pentru o călătorie cu trenul de două ore de la Aveiro la Lisabona.
Cestaria este cea din mijloc/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Am iubit Portugalia. Mâncarea a fost minunată, oamenii sunt prietenoși și calzi, orașele sunt modele de „walkability” (unde te poți plimba ușor pe jos), și am menționat mâncarea? Mi-a plăcut să alerg de-a lungul plajei din Costa Nova (și să stau într-un Passivhaus) și să urc scările din Lisabona.
© Hugo Cunha via twitter
Participând doi ani la rând la conferința Passivhaus Portugal, pot atesta că a fi acolo, a întâlni pe toată lumea și a vedea celelalte prezentări este mult mai bine decât a participa prin telefon. Am învățat multe, am făcut conexiuni excelente și m-am întors revigorat, entuziasmat și stimulat intelectual.
Dar nu pot să nu simt că a fost o plăcere ilicită, că nu pot justifica amprenta de carbon, în special având în vedere subiectul discutat la conferință. Asta, în timp ce încerc să mă decid dacă merg la conferința Passivhaus din China! de anul viitor! Este mai bine să mergi, să înveți, să vorbești, să schimbi idei, sau ar trebui să stau acasă? Dar am trimis un rezumat pentru conferința din China și, dacă este acceptat, voi prezenta o lucrare. Nu este aceasta o oportunitate prea mare pentru a o rata?
Mulți din mediul academic încep să spună nu, nu este. Un grup condus de Parke Wilde de la Tufts University încearcă să-i determine pe academicieni să nu mai zboare, notând că aceștia zboară mult mai mult decât populația generală:
Acesta este absolut cazul meu. Fac toate cele de mai sus, merg cu bicicleta peste tot în oraș, iar zborul este de departe cea mai mare componentă a amprentei mele climatice. Și zborul este chiar mai rău decât doar carbonul.
Scări în Lisabona/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Parke Wilde notează că mulți academicieni se tem că, dacă nu zboară, nu vor obține expunerea de care au nevoie și acest lucru le va afecta cariera: „Simt presiunea de a nu rata aceleași evenimente la care participă și ceilalți din domeniu.” Dar el notează, de asemenea, că a nu merge la convenții îți oferă mai mult timp pentru cercetare și scriere. Acest lucru este cu siguranță adevărat; i-am promis editorului meu că voi continua să lucrez cât timp sunt plecat, dar am fost prea ocupat cu plimbările, vizitarea muzeelor, mâncarea excelentă și băutul de vin de Porto fin pentru a-mi îndeplini de fapt angajamentele de lucru. În general, aș fi fost mult mai productiv dacă aș fi participat de la distanță.
Acum peste un deceniu, George Monbiot a scris despre dificultatea de a convinge oamenii că nu ar trebui să se urce pur și simplu într-un avion și să zboare.
Casele cu dungi din Costa Nova/ Lloyd Alter/CC BY 2.0
Dar este atât de ușor. Absurditatea economică care face ca zborul Easyjet să coste 30 de lire sterline face parte din problemă, un stimulent invers care încurajează oamenii să zboare în loc să facă călătorii mai scurte, mai ecologice. În superba Costa Nova mi s-a spus că oamenii din Lisabona nu mai vin acolo pentru că este mai ieftin să iei un avion și să-ți petreci vacanța în Tunisia. Există o distorsiune economică gigantică aici care face zborul atât de ieftin.
Când am băut o bere după prezentarea mea în Lisabona, organizatorul conferinței, João, a spus că speră să mă întorc la conferința de anul viitor. Mi-ar plăcea; este o modalitate excelentă de a combina munca cu plăcerea. Zborul nu este prea scump, iar mâncarea și hotelurile sunt ieftine. Dar încep să cred că, în toate aceste evenimente, costul carbonului este pur și simplu prea mare.
Ce credeți? Beneficiile călătoriilor la conferințe depășesc costul carbonului?
