Deși există două specii cunoscute de veverițe albe în Asia, nu există niciuna în America de Nord, așa că dacă ați zărit aici o veveriță complet albă sau predominant albă în sălbăticie, ați văzut ceva destul de rar. Dar pentru a înțelege de ce, este necesar un context.
Majoritatea veverițelor albe văzute în America de Nord sunt variante genetice de culoare ale veveriței gri estice.
Pentru unele dintre aceste veverițe gri estice, blana lor unică este cauzată de albinism, o tulburare congenitală caracterizată prin producția mică sau deloc de melanină. Această lipsă de melanină face ca ochii animalelor albinoase să pară roz sau roșii, culoarea vaselor de sânge.
Veverițele cu blană complet albă și ochi întunecați, însă, sunt probabil leucistice. Leucismul implică o pierdere parțială a pigmentării cauzată de o genă recesivă și este adesea confundat cu albinismul, dar în timp ce animalele leucistice au o colorație albă, palidă sau pătată, culoarea ochilor lor nu este afectată.
Dar apoi există veverițele albe care nu sunt albinoase sau leucistice.
„Pare și mai rar tipul de model al blănii pe care îl avem aici, în Brevard, Carolina de Nord. Blana este predominant albă, dar există o pată distinctivă (gri) pe cap și o dungă dorsală care se lățește în zona umerilor”, scrie Robert Glesener, director de cercetare al White Squirrel Research Institute. „Există unele dovezi că acest model este moștenit.”
Site-ul Institutului continuă spunând că veverițele albe din Brevard sunt unice deoarece blana lor prezintă o pată distinctivă pe cap și o dungă dorsală care se lățește în zona umerilor: „Pata de pe cap poate fi solidă, în formă de potcoavă sau gogoașă; poate semăna cu un triunghi, un diamant, urme de copite de cerb sau chiar un vârf de văduvă (Contele Dracula).”
Unde le poți vedea?
Veverițele gri estice sunt o specie comună, așa că tehnic ați putea zări o veveriță albă oriunde în arealul nativ al animalului.
Veverițele locuiesc în estul și centrul-vestul SUA și în provinciile estice ale Canadei, dar anumite orașe sunt cunoscute pentru populația lor mare de veverițe albe, inclusiv Brevard, Carolina de Nord; Marionville, Missouri; Olney, Illinois; Kenton, Tennessee; și Exeter, Ontario. Pentru locuitorii acestor comunități, a vedea o veveriță albă este un eveniment obișnuit. În Exeter, de exemplu, se spune că, până în anii 1980, mulți localnici nu și-au dat seama că veverițele albe erau neobișnuite până când un „nou rezident le-a spus cât de unice erau de fapt”.
Dar șansele de a vedea o veveriță albă sunt mai mari în Brevard. Cercetările lui Glesener au descoperit că aproape una din trei veverițe din oraș are blană albă, ceea ce înseamnă că are cel mai mare procent de albe dintre orice colonie cunoscută de veverițe.
În multe dintre locurile unde veverițele albe prosperă, coloniile lor pot fi urmărite până la veverițe albe de companie care au fost eliberate sau au scăpat în sălbăticie.
În cazul veverițelor albe din Brevard, un localnic a primit o pereche de veverițe albe — care evadaseră de la un carnaval din Florida — ca dar în 1949. În cele din urmă, una dintre aceste veverițe a mai evadat o dată și a început să se reproducă în sălbăticie.
De ce prosperă în anumite zone?
Albinismul poate fi adesea un impediment pentru supraviețuirea unui animal. Blana albă face mai ușoară observarea animalelor albinoase de către prădători și crește probabilitatea ca familiile și grupurile sociale să le excludă.
Deci, de ce prosperă veverițele cu blană albă în anumite zone?
În primul rând, există unele dovezi că, în anumite circumstanțe, colorația albă ar putea fi avantajoasă, deoarece prădătorii s-ar putea să nu identifice o creatură complet albă ca fiind o pradă.
În al doilea rând, locațiile cu populații mari de veverițe albe tind să fie orașe unde prădătorii sunt limitați.
Cu toate acestea, cel mai mare factor care contribuie la supraviețuirea veverițelor este faptul că acestea beneficiază adesea de un anumit grad de protecție din partea locuitorilor. Atunci când localnicii prețuiesc veverițele albe mai mult decât pe cele gri, ei selectează împotriva colorației normale a animalelor, iar după câteva generații, genele pentru blană albă devin mai comune, permițând veverițelor albe să prospere.
În timp ce veverițele gri estice sunt adesea considerate dăunătoare, cele albe pot deveni prețuite și chiar sărbătorite. În multe locuri, veverițele reprezintă o atracție pentru vizitatori, aducând venituri constante din turism.
În Brevard, veverițele albe sunt atât de prețuite încât în 1986, consiliul orașului a adoptat o ordonanță care a stabilit un sanctuar pentru animale, iar astăzi sunt sărbătorite la Festivalul Anual al Veverițelor Albe (temporar amânat). Nici o veveriță albă nu poate fi ținută în captivitate, conform ordonanței orașului, iar un Recensământ Anual al Veverițelor Albe în fiecare toamnă încearcă să țină evidența populației lor.
Dacă o veveriță albă vă captează interesul, o puteți „adopta” prin intermediul White Squirrel Research Institute făcând o donație de 25 USD. Acești bani merg către finanțarea lucrărilor de reabilitare a faunei sălbatice în Brevard și în comitatul înconjurător Transylvania, Carolina de Nord.
