`
Când am scris că `gândeam greșit despre zbor`, am sugerat că poate ar trebui să petrecem mai puțin timp îngrijorându-ne despre moralitatea fiecărui zbor. În schimb, am susținut, poate ar trebui să ne concentrăm energia pe identificarea punctelor specifice de pârghie care reduc dependența societății de aviație în ansamblu.
Una dintre strategiile posibile pe care le-am sugerat a fost încurajarea companiilor și instituțiilor să reducă nevoia de călătorii aeriene legate de muncă — călătoriile pentru conferințe academice fiind un punct de plecare destul de evident.
Campania Flying Less lucrează la această problemă de ceva timp. Și acum dublează cererea și relansează atât petiția lor, cât și campania lor pentru noul an academic.
Deși „menținerea avântului” nu este exact expresia potrivită atunci când subiectul este, în esență, a călători mai puțin, există un sentiment de încercare de a consolida unele dintre lecțiile învățate din pandemie. Este un efort rezumat în videoclipul animat amuzant care documentează aventurile antropologice ale Sir Profesor Doctor Geoffrey Mosquito.
Campania caută să mobilizeze universitățile și instituțiile de cercetare, asociațiile academice, finanțatorii cercetării și academicienii individuali deopotrivă — atât cu scopul de a reduce direct emisiile (campania susține că zborurile reprezintă până la 25% din emisiile unor instituții), cât și de a recruta oameni de știință și alți academicieni pentru a stabili un model pentru societate în general.
Interesant, secțiunea Întrebări Frecvente (FAQ) a campaniei abordează direct ideea reducerii zborurilor ca o intervenție strategică și sistemică, spre deosebire de un test de puritate morală:
În multe privințe, acest lucru se intersectează cu multe conversații pe care le-am avut în timp ce scriam cartea mea viitoare despre ipocrizia climatică. Deși există, fără îndoială, dimensiuni morale în fiecare decizie de consum pe care o luăm fiecare dintre noi, centrarea conversațiilor noastre pe virtutea personală riscă să treacă cu vederea oportunități mai mari și mai impactante pentru a începe să facem o diferență.
De exemplu, când am intervievat pe Zakiya McKenzie, academică și scriitoare despre natură din Regatul Unit, ea a remarcat că a învinovăți persoanele pentru că zboară să-și vadă familia, de exemplu, nu s-a dovedit a fi o modalitate grozavă de a convinge oamenii. Și totuși, așa cum am văzut în timpul pandemiei, există oportunități uriașe de a ‘virtualiza’ sau de a înlocui altfel un segment mare de emisii legate de călătorii și de a îmbunătăți echitatea socială și calitatea vieții în acest proces.
McKenzie a subliniat rapid că academicienii cu dizabilități militau de mult timp pentru mai multe oportunități de conferințe virtuale, și a fost oarecum dulce-amar să le vadă adoptate abia acum, când alții au fost forțați să stea acasă. (Campania Flying Less subliniază, de asemenea, beneficii pentru carieră și personale pentru tinerii cercetători care s-ar putea să nu aibă un buget de călătorie).
Desigur, chiar și o încetare completă a călătoriilor pentru conferințe ar lăsa majoritatea emisiilor de aviație ale societății intacte. Dar nu acesta este scopul.
Ca și discuția despre `puncte de inflexiune tehnologice și bucle de feedback`, trebuie să ne îmbunătățim modul de a gândi despre eforturile noastre în termeni non-liniari.
O reducere a călătoriilor pentru conferințe și cercetare are potențialul unor efecte secundare semnificative care ar facilita zborul mai puțin pentru toți.
`
