Degrowth este un subiect controversat. Autorul Jason Hickel o definește ca fiind „o reducere planificată a consumului de energie și resurse pentru a readuce economia în echilibru cu lumea vie, într-un mod sigur, just și echitabil.” Dar economistul Tim Jackson spune, „A pune la îndoială creșterea este considerat actul nebunilor, idealiștilor și revoluționarilor.” Este un teren deosebit de dificil pentru arhitecți.
În Regatul Unit, grupul de coordonare Architects Declare spune că „sugestia că putem continua să creștem și doar să sperăm că tehnologia ne va salva în cele din urmă este o iluzie nesăbuită și neștiințifică.” Aceasta este un răspuns la Patrik Schumacher, arhitectul principal al Zaha Hadid Architects, care a spus, „Vreau să avertizez împotriva vocilor care se grăbesc prea tare să ceară schimbări radicale, să moralizeze, chiar să vorbească despre degrowth [și] despre destrămarea lanțurilor de aprovizionare globale. Există un mare pericol acolo pentru că ceea ce nu putem compromite niciodată este creșterea și prosperitatea.”
Construcția clădirilor este un factor major al emisiilor de carbon și cu cât clădirile sunt mai mari, cu atât câștigurile arhitecților sunt mai mari. De obicei, aceștia sunt plătiți cu un procent din costul construcției, deci cu cât mai mult, cu atât mai bine. Așadar, cum pot arhitecții să proiecteze pentru degrowth? Este ceva de care trebuie să ne facem griji?
Unii cred că este inevitabil. Așa cum a remarcat criticul și autorul Phineas Harper, „În esență, degrowth-ul va veni mai devreme sau mai târziu. Provocarea pe care o adresăm designerilor este: să ajungem acolo prin design, nu prin colaps inevitabil.” Cum se pregătesc și se adaptează arhitecții? Cum își câștigă existența?
Aceasta a fost în mare parte o discuție europeană—degrowth-ul este prea puțin cunoscut în America de Nord, unde abordarea preferată este „creșterea verde”. Dar unii se gândesc la asta. Un „lucrător arhitectural” american care preferă să rămână anonim în acest moment a publicat un Manifest Degrowth al Arhitecturii pe Twitter.
L-am întrebat pe autor dacă face parte dintr-o organizație mai mare și de ce l-a scris. Acesta a declarat pentru PlanetaNoastra:
Este cu siguranță provocator și ar putea fi începutul unei mișcări. Părerile exprimate sunt cele ale autorului și nu neapărat cele ale PlanetaNoastra sau ale mele. Am adăugat note și explicații în italic.
Un manifest pentru degrowth în arhitectură
1. Refuzăm să acceptăm răspunsul dominant al industriei AEC [arhitectură, inginerie, construcții] la injustițiile urgente de mediu și drepturi ale omului, pe care îl considerăm inadecvat, acomodaționist, diversionist și, în unele cazuri, oportunist.
2. (Aceasta include Canonul VI din Codul Etic și de Conduită Profesională AIA, „Obligații față de Mediu”.) AIA este Institutul American al Arhitecților, care are un cod etic pentru arhitecți.
3. Credem că reglementările guvernamentale actuale și standardele industriei constituie orientări etice insuficiente pentru arhitecți în ceea ce privește clima și exploatarea lucrătorilor la nivel mondial.
4. Deoarece se bazează, la fundamentul său, pe extracția și exploatarea globală, refuzăm să susținem creșterea sau expansiunea industriei de proiectare și construcție în forma sa dominantă actuală.
5. În lumina catastrofei climatice iminente, refuzăm să recomandăm utilizarea energiei, contribuția la emisii sau extracția de materii prime de către industria construcțiilor din orice motiv, cu excepția cazurilor în care este absolut necesar și demonstrabil va beneficia publicul…
6. (… în conformitate cu jurământul etic AIA de a „îmbunătăți și facilita demnitatea umană, siguranța sănătății și bunăstarea”.) Determinarea a ceea ce este necesar variază între economiile centrale și cele periferice.
7. Ne angajăm să recomandăm doar cele mai minime intervenții arhitecturale și să descurajăm clienții să construiască ori de câte ori este posibil.
8. Refuzăm să participăm la proiecte care beneficiază de transferul costurilor de la generațiile prezente la cele viitoare, de la economiile centrale la economiile periferice sau de la actorii privați la bunurile comune publice…
9. … Acest lucru este nenegociabil, indiferent de obiectivele clienților. (… în conformitate cu jurământul etic AIA de a „îmbunătăți și facilita demnitatea umană, siguranța sănătății și bunăstarea”.)
10. Refuzăm să lucrăm la proiecte pe care le considerăm inutile sau nedorite.
11. Refuzăm să cerem demolarea clădirilor fără o contabilizare completă a dezafectării pe întregul ciclu de viață a ansamblurilor și materialelor.
12. Cerem clienților să adopte practici etice de mediu și de muncă echitabilă.
13. Refuzăm să specificăm sau să aprobăm orice produs, material sau ansamblu cu proveniență improprie, necunoscută sau incompletă în ceea ce privește forța de muncă și emisiile…
14. Nu vom accepta status quo-ul în această privință, chiar și în anticiparea unor soluții tehnologice viitoare promise, cum ar fi urmărirea lanțului de aprovizionare, supravegherea îmbunătățită a declarațiilor de produs sau supravegherea prin satelit.
15. Refuzăm să ne asumăm responsabilitatea de a convinge clienții să adopte voluntar principiile achizițiilor etice. Refuzăm să purtăm povara responsabilității pentru selectarea materialelor, produselor și ansamblurilor durabile și provenite din comerț echitabil…
16. Refuzăm să contribuim la încadrarea acestora ca opțiuni voluntare, etice sau estetice.
17. Refuzăm să ne asumăm responsabilitatea de a convinge clienții să adopte principiile achizițiilor etice în interesul „afacerilor bune” sau că acestea s-ar putea dovedi avantajoase în marketingul lor, sau că ar putea „avansa industria construcțiilor”…
18. Pur și simplu refuzăm să specificăm produse despre care nu se poate demonstra că sunt lipsite de muncă forțată sau criminalitate de mediu încorporate în lanțul lor de aprovizionare.
19. Refuzăm să acționăm ca depozite morale sau arbitri ai alegerilor morale ale clienților. Refuzăm să oferim muncă emoțională gratuită sau să vindem indulgențe.
20. Refuzăm să avem încredere sau să participăm la angajamente voluntare ale industriei de a „elimina treptat” emisiile de carbon sau abuzurile drepturilor omului în lanțul de aprovizionare AEC, sau să ne bazăm pe puterea organizațiilor internaționale sau a organismelor de reglementare guvernamentale pentru a obliga industria să facă acest lucru.
21. Refuzăm să susținem industria de acreditare profesională care minimizează, ascunde și exploatează amenințările urgente ale degradării climatice, practicilor de muncă neloială și sănătății publice sub masca dezvoltării profesionale.
22. Refuzăm să servim ca „contabili de emisii” pentru clienți. Refuzăm să ascundem urgența distrugerii climatice într-o avalanșă de metrici discutabile și detalii tehnice [sic].
23. Refuzăm să ne bazăm pe metrici precum analiza ciclului de viață a clădirilor (LCA), pe care o considerăm un răspuns grosolan inadecvat și diversionist al industriei de proiectare și construcție la urgența climatică.
24. Susținem practicile etice de mediu și de muncă echitabilă în sine și refuzăm să le justificăm pe baza stimulării comerțului sau a returnării valorii către un proprietar sau a creării de locuri de muncă.
25. Refuzăm să ne promovăm munca sau proiectele clienților noștri ca fiind durabile, verzi sau cu zero emisii de carbon. Zero emisii de carbon nu există. Este o șmecherie de marketing înșelătoare.
Pot supraviețui arhitectura și arhitecții?
Acest lucru este într-adevăr provocator, dar se pune vechea întrebare: într-o lume a degrowth-ului, cum își câștigă existența arhitecții? Creșterea alimentează industria. Autorul a declarat pentru PlanetaNoastra:
Autorul spune că toate acestea au fost menite să provoace și să inspire; sper ca așa să fie.
