Te-ai întrebat vreodată, în fața raftului cu fructe de mare, ce să alegi? Poate fi descurajant să încerci să decizi care sunt opțiunile cele mai sustenabile și etice. Pentru a ușura procesul decizional, iată un acronim util cunoscut sub numele de regulile „Pește Bun”. Acestea provin din cartea de bucate a lui Becky Selengut cu același nume, în care Selengut sugerează utilizarea acronimului FISH pentru a-ți aminti ce să cumperi.
„F” este pentru Fermă
Acest lucru nu se aplică oricărui pește de fermă. Trebuie să cauți în mod specific moluște și crustacee de fermă (cu excepția creveților), care sunt considerate a fi forma cea mai etică de fructe de mare. Crustaceele, cum ar fi stridiile, midiile și scoicile, filtrează nutrienții din apa din jur și nu necesită hrană; ele cresc o carne musculară bogată în omega-3, fără nivelurile de mercur găsite în alți pești. De asemenea, absorb carbon pentru a-și crea cochiliile.
Cei mai mulți pești de fermă sunt de evitat. Acești pești tind să fie crescuți în spații înghesuite, ceea ce poate duce la boli și poluare. Deoarece condițiile sunt aglomerate, pot face mai puțin exercițiu, ceea ce îi face pești mai puțin sănătoși. Somonul de fermă, de exemplu, poate dezvolta de până la trei ori mai multă grăsime saturată decât somonul sălbatic, cauzat parțial de prea puțin exercițiu și de hrana artificială pentru pești. Aceștia pot fi mai predispuși la acumularea mai mare de toxine, inclusiv bifenili policlorurați (PCB).
Peștele de fermă poate contribui, de asemenea, la epuizarea peștilor sălbatici prin hrană. În cartea ei „Cum să fii un mâncător conștient,” Sophie Egan scrie că producerea hranei pentru pești este extrem de ineficientă: „Sunt necesari mai mult de 7 kg de pește sălbatic pentru a produce 0,5 kg de ton de fermă. Această practică distruge stocurile anumitor „pești furajeri” (hamsii, hering, menhaden) pentru a produce făină de pește și ulei de pește pentru a hrăni peștii ai căror stocuri sălbatice se presupune că sunt compensate prin creșterea ofertei totale.”
Mai mult, au existat evadări de pești de fermă în medii naturale care amenință sănătatea și stabilitatea populațiilor de pești sălbatici. În 2018, mai mult de 300.000 de somoni atlantici de fermă au scăpat dintr-un închisoare de pe coasta Washingtonului și au dispărut într-un habitat dominat de somonul Pacificului. Efectele pe termen lung sunt necunoscute, ridicând întrebări cu privire la înțelepciunea cultivării unei specii de pește atât de departe de habitatul său natural.
„I” este pentru Investigație
Adâncește-te în sursele fructelor tale de mare și întreabă de unde provin. Există o mulțime de instrumente pentru a face acest lucru. Caută etichete de certificare fiabile, cum ar fi Monterey Bay Aquarium, care gestionează programul Seafood Watch foarte respectat (descarcă o foaie de referință utilă aici sau obține aplicația pentru telefonul tău) sau eticheta albastră a Consiliului pentru Administrarea Pescuitului de pe ambalaj. Verifică Ghidul pentru consumatori privind fructele de mare al Grupului de lucru pentru mediu sau Selectorul de fructe de mare al Fondului pentru Apărarea Mediului, care include un ghid specific pentru sushi. Evaluările Consiliului pentru Administrarea Acvaculturii sunt specifice peștilor de fermă și respectă standarde destul de stricte.
„S” este pentru Mic
Cu cât peștele este mai mic, cu atât este mai bun, din mai multe motive. Aceștia tind să fie cei mai sănătoși, deoarece sunt bogați în acizi grași omega-3, ceea ce este o parte importantă din motivul pentru care consumul de fructe de mare este sănătos în primul rând. Conțin mai puține toxine, cum ar fi mercurul, deoarece se află jos în lanțul alimentar, iar substanțele chimice nu s-au putut bioacumula.
Un articol de pe blogul Oceana subliniază faptul că recoltarea peștilor mai mici folosește mult mai puțin combustibil, ceea ce îl face o opțiune cu emisii mai scăzute de carbon. Amy McDermott a scris:
Acest lucru nu face parte din regulile lui Selengut, dar „S” ar putea servi și ca o reamintire pentru a evita creveții. Este cel mai popular fruct de mare din SUA, dar probabil cel mai dăunător din cauza modului în care este prins – folosind traule care se târăsc pe fundul oceanului, adunând tot ce le iese în cale. Dr. Ayana Elizabeth Johnson, biolog marin și fondator al Urban Ocean Lab, scrie pe site-ul ei:
Notă: În timp ce vorbim despre fructele de mare de evitat, caracatița este o altă specie care este cel mai bine de evitat. Sunt animale atât de inteligente și interactive, dar pescuitul lor sălbatic este în declin, iar creșterea lor este foarte complicată, ducând la un număr mare de decese din cauza stresului. Fă-ți o favoare și uită-te la „Profesorul meu Caracatiță” pe Netflix. Nu vei mai vrea să mănânci niciodată una.
„H” este pentru Acasă
Cumpără pește care a călătorit cea mai mică distanță până la farfuria ta – la fel ca orice altceva, în mod ideal! Dacă locuiești în SUA sau Canada, te poți baza pe organismele guvernamentale care supraveghează pescuitul pentru a face o treabă fiabilă de gestionare a stocurilor de pește. Dr. Johnson explică faptul că SUA respectă Legea Magnuson Stevens (MSA):
Importurile din străinătate sunt mai puțin transparente și mai greu de urmărit, iar rapoartele de investigație recente au dezvăluit utilizarea oribilă a muncii sclave pe navele de creveți thailandeze. Este cel mai sigur să cumperi produse americane, iar acest lucru menține, de asemenea, profiturile mai aproape de casă, beneficiind pescarii locali.
Acest articol a fost actualizat cu surse suplimentare.
