Provinciile din sud-estul Chinei găzduiesc o minoritate etnică cunoscută pentru măiestria lor în prelucrarea lemnului. Cunoscută sub numele de Dong, această comunitate construiește fără a folosi cuie și utilizează trunchiuri întregi de copaci pentru a crea structuri rezistente la cutremur care au supraviețuit secolelor. Acum, practica arhitecturală alternativă Condition_Lab a creat o bibliotecă de lemn pentru copii în China rurală, care aduce un omagiu arhitecturii Dong.
Numită Pingtan Book House, biblioteca pentru copii este o „nouă paradigmă de bibliotecă sătească în China”. Firma, cu sediul la Universitatea Chineză din Hong Kong (CUHK), a descris structura într-un comunicat: „Imaginați-vă o scară care nu se termină niciodată, o buclă infinită de trepte și contratrepte înghesuite într-o casă tradițională din lemn. Adăugând la mister, scara nu are o destinație, ci este ea însăși o destinație. Pereții casei au fost transformați într-o matrice de rafturi de cărți și ferestre cu vedere spre o curte interioară.”
Condition_Lab a remarcat că poporul Dong a asistat la declinul moștenirii lor arhitecturale, eradicată de apariția unui material străin: cimentul. „Sate întregi, construite de-a lungul secolelor dintr-un singur material sustenabil—bradul chinezesc indigen—își pierd rapid identitatea. ADN-ul cultural al Dong este contestat de viața contemporană și de dorința de modernizare.”
Au inserat o structură de lemn în mijlocul unui grup de cinci clădiri urâte din beton, folosind materiale și tehnologii tradiționale, construite împreună cu dulgheri locali și studenți de la CUHK.
„Această realizare remarcabilă, care se întâmplă rar în construcțiile contemporane, include o Casă a Cărții construită integral dintr-un singur material, cu fiecare element, inclusiv pereții, scările și podelele, construit din lemn”, a declarat firma. „Singurul material «străin» introdus a fost policarbonatul, folosit la panourile fațadei care permit luminii solare să filtreze și oferă vederi exterioare. Construcția a urmat detaliile tradiționale de dulgherie Dong, unde «Îmbinările Dragonului», compuse din piese masculine și feminine interconectate, sunt folosite ca principală legătură structurală.”
Arhitecții sugerează că există două lecții de învățat din acest proiect. Prima este unde copiii învață că cultura lor rămâne relevantă și că aceste abilități cu lemnul rămân utile.
„A doua lecție se referă la disciplina în sine, într-un moment în care arhitectura, în special în metropole urbane precum Hong Kong, pare să-și fi pierdut sufletul în fața dezvoltatorilor tot mai exigenți”, a spus firma. „Această realitate te face conștient de importanța socială a arhitecturii. Impactul social nu necesită investiții financiare mari, iar designul nu este limitat la proiecte de lux. Simplu spus, arhitectura trebuie să aibă un scop.”
Dar mai există o lecție care devine clară atunci când privești acest eseu foto, „Arhitectura istorică a poporului Dong, China”. Tehnologia lor era mult mai potrivită și mai sensibilă decât cimentul care a înlocuit-o. Ignorând ceea ce știm acum despre modul în care lemnul stochează dioxidul de carbon, în timp ce producția de ciment emite tone de acesta.
Cimentul este greu și rigid. În 2008, mii de copii au fost uciși când „școlile de tofu” construite cu ciment de proastă calitate și armătură insuficientă s-au prăbușit în Sichuan. Lemnul ușor și flexibil poate fi mult mai sigur, fie în sud-estul Chinei, fie în California.
Condition_Lab descrie acest proiect ca fiind „o structură de lemn care păstrează ADN-ul arhitectural Dong și care ar putea reaprinde un sentiment de uimire față de moștenirea lor”, remarcând totodată că „designul promovează o formă de «moștenire vie» pentru a reconecta și inspira copiii, permițându-le în același timp să-și aprecieze cultura prețioasă prin implicare directă.”
Putem spera că ADN-ul arhitectural Dong se va replica și se va răspândi, îndepărtând cimentul generator de carbon; această tehnologie tradițională de construcție din lemn este mult mai interesantă și mai sustenabilă. Urmăriți videoclipul și vedeți cum au asamblat acest lucru – este fascinant.
Singura problemă cu toate aceste clădiri cu „scări ca scaune” care au devenit populare în ultimul deceniu este că nu sunt universal accesibile. Așa că, deși ar fi minunat să vedem o revitalizare a ADN-ului arhitectural Dong, putem spera că acesta va fi adaptat astfel încât toată lumea să se poată bucura de el.
