Apicultorii americani au petrecut decenii luptându-se cu sindromul colapsului coloniilor (CCD), care determină albinele să își abandoneze misterios stupii. CCD a generat îngrijorări nu doar pentru apicultori, ci și pentru fermieri de toate felurile – plus oricine le consumă culturile. Albinele melifere din SUA polenizează anual culturi în valoare de aproximativ 15 miliarde de dolari, care furnizează un sfert din totalul alimentelor consumate la nivel național.
Vine ca o veste neplăcută, așadar, că nu numai că încă pierdem o mulțime de albine melifere, dar pierdem și o sursă cheie de date privind starea de bine a albinelor. În iulie, Departamentul Agriculturii din SUA (USDA) a anunțat că va suspenda colectarea datelor pentru sondajul său anual privind populația de albine melifere gestionate din țară. Sondajul a fost lansat de administrația Obama în 2015.
„Decizia de a suspenda colectarea datelor nu a fost luată cu ușurință, dar a fost necesară având în vedere resursele fiscale și de program disponibile”, a declarat USDA într-un comunicat, deși, așa cum relatează Sacramento Bee aici, oficialii nu au dezvăluit cât costă sondajul.
USDA a oprit colectarea datelor pentru sondaj în iulie, dar a publicat totuși ultima sa serie de rezultate luna aceasta, care include date până la 1 aprilie. Aceste rezultate au arătat o mică schimbare la nivel național față de anul precedent, dar au existat scăderi mai mari în unele state agricole importante precum California. (Și, pentru un context mai larg, există acum între 2 milioane și 3 milioane de stupi de albine melifere gestionate în întreaga țară, în scădere de la aproximativ 6 milioane în anii 1940, conform USDA.)
Aceasta urmează știrii, publicată în iunie de Bee Informed Partnership, conform căreia 37,7% din coloniile de albine melifere gestionate din SUA s-au pierdut în iarna 2018-2019, cea mai proastă iarnă pentru albinele melifere din țară în cel puțin 13 ani. Aceasta este o tendință continuă, conform USDA, care notează că pierderile de iarnă au fost „nesustenabil de mari” în ultimii opt ani, variind de la 22% la 36% la nivel național.
Apicultorii amatori (backyard beekeepers) au pierdut cele mai multe colonii (39,8%) în iarna 2018-2019, comparativ cu apicultorii semi-profesioniști (sideline) (36,5%) și cei comerciali (37,5%). Apicultorii amatori, semi-profesioniști și comerciali sunt definiți ca cei care gestionează 50 sau mai puține colonii, 51 până la 500 de colonii și, respectiv, 501 sau mai multe colonii.
Efectele CCD au variat întotdeauna de la an la an – inclusiv o îmbunătățire dramatică în 2017 – astfel că semnificația mai largă a acestei schimbări rămâne neclară. În plus, scăderile CCD se datorează cel puțin parțial practicii apicultorilor de a diviza stupii. Aceasta este o practică normală care imită modul în care un stup creează în mod natural noi colonii, dar slăbește și stupul original pe termen scurt și poate să nu fie sustenabilă pe termen lung decât dacă viața începe să devină mai ușoară pentru albine în general.
Acarienii, o problemă majoră
Cauzele CCD sunt încă neclare la mai mult de un deceniu de la apariția sa în 2006, dar cercetările indică o varietate de factori declanșatori pentru scăderea recentă a populației de albine, inclusiv acarienii varroa – paraziți invazivi care provoacă ravagii în stupi în întreaga țară.
Acarienii Varroa sunt originari din Asia și au fost găsiți pentru prima dată pe teritoriul SUA în 1987. Pe lângă uciderea directă a albinelor, acarienii paraziți au o abilitate asemănătoare țânțarilor de a răspândi boli infecțioase prin stup. USDA îi listează ca factorul de stres numărul 1 pentru toate operațiunile de apicultură cu cel puțin cinci colonii și au fost raportați în 45% din coloniile comerciale din SUA între ianuarie și martie 2019. Aceasta este o creștere față de 40% în aceeași perioadă din 2018, și deși este mai mică decât unele numărări recente, rata fluctuează pe parcursul anului, uneori depășind 50%. Aceasta alarmează mulți experți în albine precum May Berenbaum, șefa departamentului de entomologie de la Universitatea Illinois Urbana-Champaign.
„[E]ste uluitor că jumătate din albinele Americii au acarieni”, a declarat Berenbaum pentru Bloomberg News în 2017. „Sindromul colapsului coloniilor a fost mult umbrit de boli, paraziți recunoscibili și probleme fiziologice diagnosticabile.”
Ce altceva deranjează albinele
Acarienii Varroa sunt totuși doar una dintre numeroasele probleme cu care se confruntă albinele melifere din SUA. În timp ce au afectat 45% din colonii în primul trimestru al anului 2019, de exemplu, aproximativ 15% din totalul coloniilor au fost stresate de alți paraziți, cum ar fi acarienii traheali, gândacii de stup și moliile de ceară. Aproximativ 7% au fost stresate de boli precum virusul aripilor deformate, în timp ce peste 9% s-au luptat cu probleme precum vremea rea și lipsa hranei. Pesticidele, între timp, au stresat, conform rapoartelor, 13% din coloniile de albine melifere în aceeași perioadă.
Insecticidele sunt pulverizate pe scară largă pentru a combate dăunătorii culturilor, dar cercetările au arătat că toxinele cu spectru larg pot periclita și albinele culegătoare – în special o clasă cunoscută sub numele de neonicotinoide. Și odată ce o colonie pierde suficiente albine adulte, poate suferi o spirală descendentă cauzată de albinele tinere care încearcă să preia sarcinile înainte de a fi pregătite, practic, cresc prea repede.
Aceste probleme nu sunt unice nici pentru albinele gestionate. Albinele sălbatice bondari sunt, de asemenea, în declin, posibil chiar contractând boli de la albinele domestice, deși lipsa vizibilității înseamnă că necazurile lor tind să primească mai puțină atenție umană. Și deși o mare parte a atenției s-a concentrat pe neonicotinoide, alte pesticide prezintă amenințări sub-letale care încă periclitează albinele. Un studiu din 2014 a constatat că piretroizii pot încetini creșterea albinelor bondari tinere, rezultând în muncitori mai mici care pot fi mai puțin eficienți în colectarea hranei.
De fapt, pe lângă situația precară a albinelor melifere, biodiversitatea albinelor din America de Nord este în pericol serios. Aproximativ jumătate din speciile de albine native din Midwest-ul SUA au dispărut din arealul lor istoric în ultimul secol, și mai mult de un sfert din toți bondarii din America de Nord se confruntă cu un anumit grad de risc de extincție. Și aceasta face parte dintr-o tendință mai largă – conform ONU, 40% din toți polenizatorii nevertebrați sunt pe calea spre extincție, incluzând albinele, precum și gândacii, fluturii și viespile.
Cum să ajuți albinele
Albinele au nevoie de tot ajutorul pe care îl pot primi, de la albinele melifere domestice la numeroșii lor veri sălbatici. Majoritatea americanilor s-ar putea să nu poată proteja stupii comerciali de acarieni sau viruși, dar există încă lucruri mici pe care aproape oricine le poate face în beneficiul albinelor.
Evitarea insecticidelor exterioare este o opțiune, mai ales în apropierea florilor unde albinele ar putea culege hrană. Și cultivarea plantelor native ar putea fi un beneficiu imens pentru albinele locale, fie că este vorba de o prerie de aproximativ 405 hectare (1.000 acri) sau o bucată de pajiște în curtea ta. Pentru ajutor în planificarea unei grădini pentru polenizatori, aici găsești o listă de plante care sprijină albinele, plus mai multe sfaturi pentru a răsplăti polenizatorii care mențin habitatele noastre pline de viață.
