Albinele melifere nu sunt pe cale de dispariție, în principal deoarece sunt distribuite global și sunt gestionate în primul rând de apicultori. Acești polenizatori importanți nu sunt de fapt nativi în Statele Unite; au fost aduși din Europa de către coloniști în secolul al XVII-lea pentru a fi folosiți pentru miere și ceară de albine. În cele din urmă, unele dintre albinele gestionate au scăpat și au format colonii sălbatice de albine melifere, dar majoritatea albinelor melifere sunt încă gestionate de oameni.
Arheologii au descoperit urme de ceară de albine pe ceramică antică în ceea ce este acum Turcia, sugerând că oamenii cresc albine melifere de aproape 9.000 de ani. Experții cred că fermierii ar fi putut domestici pentru prima dată albinele sălbatice pentru a aduna miere și ceară pentru medicamente și hrană, deoarece dovezi ale apiculturii au fost găsite ulterior în întreaga Europă și Africa de Nord, în apropierea siturilor agricole timpurii.
Deși nu sunt native în America de Nord, albinele melifere gestionate joacă un rol important în producția de alimente a națiunii. Astăzi, albinele melifere cresc valoarea recoltelor din Statele Unite cu peste 15 miliarde de dolari în fiecare an, iar o singură colonie adună aproximativ 18,14 kg de polen și 120,20 kg de nectar anual. În 2019, USDA a raportat puțin peste 2,8 milioane de colonii producătoare de miere în țară, producând aproape 71,22 milioane kg de miere.
Deoarece coloniile de albine melifere fluctuează, este greu să se determine numere exacte ale populației. Mătcile trăiesc de obicei între doi și trei ani și rareori mai mult de cinci ani. Lucrătoarele trăiesc de obicei doar câteva săptămâni până la câteva luni, în timp ce trântorii masculi trăiesc între patru și opt săptămâni. Fiecare colonie constă de obicei dintr-o singură matcă reproductivă, între 50.000 și 80.000 de albine lucrătoare adulte, iar matca poate depune până la 2.000 de ouă pe zi. Matca și 10.000 până la 15.000 de lucrătoare adulte hibernează iarna, hrănindu-se exclusiv cu mierea colectată în lunile de vară.
Sindromul colapsului coloniilor
Pierderea albinelor melifere în timpul iernii este tipică, dar în 2006, un număr de apicultori au început să raporteze mortalități neobișnuit de ridicate de 30% până la 70% din stupii lor – aproximativ 50% dintre aceștia prezentând simptome inconsistente cu orice cauză cunoscută de moarte a albinelor melifere la acea vreme. O colonie de albine melifere este un ecosistem fin reglat, iar fără un număr adecvat de albine lucrătoare, stupii întregi mor, un fenomen cunoscut sub numele de sindromul colapsului coloniilor. Cauzele potențiale au fost dezbătute, pesticidele reprezentând o preocupare principală; ulterior, virușii, acarienii invazivi și criza climatică au fost toate luate în considerare. Din 2006, pierderile de iarnă ale coloniilor gestionate în SUA au înregistrat o medie de 28,7%, aproape dublu față de rata istorică de 15%.
Amenințări
Albinele melifere gestionate sunt esențiale în polenizare, în special în Statele Unite, dar studiile arată că nu o pot face singure. În peste 40 de culturi importante cultivate la nivel mondial, polenizatorii nativi sălbatici au îmbunătățit eficiența polenizării și au crescut legarea fructelor de două ori mai mult decât cea facilitată de albinele melifere, conform unui studiu publicat în Science. Unii experți sunt îngrijorați că gestionarea defectuoasă a apiculturii ar putea amenința speciile native sălbatice de albine, deoarece albinele melifere gestionate concurează adesea cu albinele sălbatice în aceleași habitate.
Deși albinele melifere sunt gestionate intens și nu sunt pe cale de dispariție, ele reprezintă totuși unul dintre cei mai răspândiți și importanți polenizatori din lume, contribuind atât la agricultură, cât și la ecosistemele sălbatice. O serie de factori pot influența negativ echilibrul delicat al unui stup de albine melifere, cum ar fi bolile, acarienii, utilizarea iresponsabilă a pesticidelor și pierderea habitatului.
Acarieni
Acarienii sunt un tip de paraziți microscopici care atacă și se hrănesc cu albinele. Unele specii de albine sunt deosebit de amenințate de un tip distinct de acarian, care poate provoca distrugerea completă a coloniilor întregi. Pentru albina meliferă, acarianul Varroa reprezintă una dintre cele mai mari (dacă nu cea mai mare) amenințări la adresa speciei.
Cunoscut și sub denumirea de Varroa destructor, acest organism asemănător insectelor se atașează de corpul albinei și al larvelor, hrănindu-se cu țesutul adipos și slăbind sistemul imunitar. În starea lor slăbită, albinele devin mai puțin eficiente în detoxifierea pesticidelor și mai susceptibile la viruși.
Boli
Majoritatea bolilor comune ale albinelor melifere sunt foarte contagioase, ceea ce înseamnă că doar una poate șterge cu ușurință o întreagă colonie. Bolile albinelor se pot răspândi și de la o specie de albine la alta, deoarece habitatele lor se suprapun atât de frecvent, ceea ce este deosebit de periculos pentru albinele native, sălbatice, mai amenințate decât albina meliferă.
Bolile pe scară largă pot fi, de asemenea, o consecință a gestionării defectuoase a albinelor dacă stupii devin supraaglomerați sau au o nutriție slabă. Studii științifice au argumentat chiar că pierderile de albine melifere nu reprezintă o problemă de conservare, ci mai degrabă o problemă de gestionare a animalelor domestice.
Pesticide
Neonicotinoidele, un tip de insecticid utilizat în ferme și peisaje urbane, sunt absorbite de plante și pot dăuna albinelor prin prezența lor în polen sau nectar. Substanța chimică poate rămâne în sol luni sau ani după o singură aplicare. Potrivit cercetărilor efectuate de Xerces Society for Invertebrate Conservation, reziduuri de neonicotinoide au fost găsite în plante lemnoase până la șase ani după aplicarea inițială, în timp ce s-a constatat că plantele netratate absorb reziduuri ale anumitor neonicotinoide aplicate în sol în anul precedent.
Studiile privind efectele insecticidelor au arătat că, chiar dacă nivelurile realiste de insecticid din nectar, găsite pe teren, nu au efecte letale asupra sănătății directe a unei albine melifere individuale, ele pot reduce performanța așteptată între 6% și 20%. Fiind unul dintre cele mai utilizate pesticide în Statele Unite, neonicotinoidele sunt studiate extensiv, iar în 2016, Serviciul American pentru Pește și Faună Sălbatică (U.S. Fish and Wildlife Service) a eliminat treptat toată utilizarea acestor tipuri de substanțe chimice în refugiile naționale pentru animale sălbatice. Cu toate acestea, administrația Trump a anulat această interdicție în 2018.
Pierderea habitatului
Pierderea habitatului este o preocupare pentru toți polenizatorii, inclusiv albinele melifere. Pe măsură ce dezvoltarea persistă în zonele sălbatice, lasă mai puțin spațiu pentru florile și plantele de care albinele au nevoie pentru a supraviețui. Deoarece polenizarea culturilor depinde în mare măsură de polenizatorii sălbatici, precum și de albinele melifere gestionate, încorporarea biodiversității native poate ajuta la stabilizarea ecosistemului împotriva pierderii habitatului rezultată din schimbările de mediu și schimbările climatice.
De ce sunt importante albinele melifere?
Conform Raportului de Evaluare privind Polenizatorii, Polenizarea și Producția Alimentară al Platformei Interguvernamentale Științifico-Politice privind Biodiversitatea și Serviciile Ecosistemice, aproape 90% dintre plantele cu flori sălbatice și 75% dintre culturile alimentare depind de polenizatorii animali; aceste plante creează resurse pentru surse de hrană și habitate pentru o gamă largă de alte specii. Producția de miere în sine oferă o sursă importantă de venit pentru multe comunități rurale. La nivel global, există 81 de milioane de stupi de albine melifere care produc 1,6 milioane de tone de miere în fiecare an.
Ce putem face
Plantarea de flori și plante native, prietenoase cu albinele, în grădina dvs. de acasă este o modalitate excelentă de a sprijini albinele melifere locale – mai ales dacă locuiți într-o zonă cu puține culturi agricole. Parteneriatul pentru polenizatori are un instrument online unde utilizatorii pot căuta Ghiduri de Plantare Ecologică în funcție de codul poștal. De asemenea, sprijiniți apicultorii din zona dvs. cumpărând miere crudă din surse locale, mai degrabă decât miere importată (care poate fi uneori manipulată pentru a-i prelungi durata de valabilitate).
Albinele melifere au ace cu zimți, așa că mor după ce înțeapă. Asigurați-vă că nu antagonizați sau hărțuiți albinele melifere și nu încercați niciodată să îndepărtați un stup singur, decât dacă sunteți un apicultor experimentat. Dacă aveți un stup nedorit în apropierea proprietății dvs., contactați un apicultor local sau un salvator de albine pentru a îndepărta și reloca albinele uman.
