Un teren bine întreținut, acoperit cu iarbă, poate fi util pentru anumite scopuri, cum ar fi sportul sau picnicurile. Dar pentru „servicii ecosistemice” mai ample — lucruri precum polenizarea plantelor, controlul dăunătorilor, calitatea solului și reglarea climei — cea mai bună investiție este în pajiști.
Pajiștile sunt însă mai mult decât simple peluze netunse. Ele sunt ecosisteme bogate, diverse, pline de viață sălbatică variată. Și, după cum ilustrează cercetările, pajiștile și alte habitate de iarbă naturală pot fi surprinzător de benefice pentru oameni — dacă permitem biodiversității lor să înflorească pe deplin.
O lucrare din 2016 publicată în revista Nature, realizată de 60 de cercetători din aproape trei duzini de universități, a studiat 150 de pajiști, examinând cum bogăția și abundența speciilor se raportează la 14 servicii ecosistemice specifice. Biodiversitatea este cheia, dar cercetările lor sugerează că secretul unei pajiști excelente este puțin mai complex. Și având în vedere ce este în joc, ar fi înțelept să fim atenți.
Pajiștile sunt importante pentru lanțul trofic
Pajiștile găzduiesc numeroase specii la diferite niveluri ale lanțului trofic, cunoscute și sub denumirea de „niveluri trofice”. Oamenii erodează biodiversitatea în multe dintre aceste grupuri, adesea prin dezvoltarea pajiștilor pentru agricultura intensivă. Cercetări anterioare au sugerat că pierderea biodiversității poate amenința serviciile ecosistemice ale unei pajiști, dar acele studii nu au examinat diversitatea pe mai multe grupuri trofice în același timp.
Lucrarea din 2016 a fost prima care a studiat toate grupurile dintr-un lanț trofic de pajiște. Autorii săi au colectat date despre 4.600 de specii din nouă grupuri trofice — inclusiv creaturi obscure, ușor ignorate, cum ar fi microbii din sol și insectele.
„Multe grupuri diferite sunt importante pentru a oferi servicii ecosistemice esențiale. Pentru ca natura să continue să ‘lucreze’ în mod fiabil pentru noi, trebuie să protejăm biodiversitatea la toate nivelurile din lanțul trofic, inclusiv în grupuri adesea trecute cu vederea, cum ar fi microbii sau insectele”, spune co-autorul Eric Allan, ecologist la Universitatea din Berna din Germania, într-o declarație despre studiu.
Conservarea vieții sălbatice tinde să se concentreze asupra animalelor mai mari, cum ar fi mamiferele, păsările și reptilele, sau asupra plantelor proeminente, cum ar fi copacii unei păduri și ierburile unei pajiști. Dar, deși acestea merită cu siguranță protejate, ele reprezintă doar o parte a puzzle-ului.
„Plantele furnizează biomasă care formează începutul lanțului trofic, dar insectele acționează ca polenizatori, iar organismele din sol cresc fertilitatea solului prin descompunerea și reținerea elementelor chimice precum fosforul”, spune autorul principal și ecologistul de la Universitatea din Berna, Santiago Soliveres. „Cu cât există mai multe specii diferite, în special în aceste trei grupuri, cu atât efectul asupra tuturor serviciilor este mai pozitiv.”
Ele oferă biodiversitate la multiple niveluri trofice
Cu alte cuvinte, simpla biodiversitate nu este suficientă — pajiștile ar trebui să aibă biodiversitate la multiple niveluri trofice, deoarece speciile din fiecare nivel joacă roluri interconectate. Chiar dacă o pajiște are multe specii de plante, de exemplu, serviciile sale ecosistemice pot suferi dacă insecticidele reduc diversitatea polenizatorilor precum albinele și a prădătorilor precum călugărițele. La fel, mai puține tipuri de insecte și microbi pot prospera dacă pajiștea lor pestriță este înlocuită cu o monocultură de iarbă tunsă.
„Studiul nostru arată că importanța funcțională a biodiversității în ecosistemele din lumea reală a fost subestimată în mare măsură, ca urmare a concentrării pe grupuri trofice individuale”, scriu cercetătorii. „Demonstrăm aici că efectele funcționale ale bogăției și abundenței multitrofice sunt la fel de puternice sau chiar mai puternice decât cele ale mediului sau ale intensității utilizării terenului.”
Cele 14 servicii ecosistemice studiate de ei se încadrează în patru categorii de bază:
- Servicii de suport legate de captarea și ciclarea nutrienților, cum ar fi nitrificarea, reținerea fosforului și colonizarea rădăcinilor de către ciuperci micorizante simbiotice.
- Servicii de aprovizionare legate de valoarea agricolă, inclusiv cantitatea totală și calitatea nutritivă a plantelor consumate de ierbivore.
- Servicii de reglare pentru culturile din apropiere sau climă, cum ar fi controlul dăunătorilor, nivelurile de carbon din sol și polenizatorii precum albinele și fluturii.
- Servicii culturale legate de recreerea umană în ecosistem, cum ar fi diversitatea păsărilor și acoperirea cu flori sălbatice.
„Colectiv, rezultatele noastre arată că o bogăție mare de specii în multiple grupuri trofice este necesară pentru a menține niveluri ridicate de funcționare a ecosistemului, în special pentru serviciile de reglare și culturale”, scriu cercetătorii.
Terenurile agricole și pajiștile pot coexista
Agricultura nesăbuită poate contribui la transformarea pajiștilor în deșerturi, așa cum s-a văzut în Dust Bowl din anii 1930. Totuși, nu numai că este posibil ca fermele să coexiste cu pajiștile; este chiar mai bine, datorită serviciilor ecosistemice precum cele enumerate mai sus. La fel ca în cazul pădurilor — care găzduiesc lilieci, bufnițe și alți prădători care vânează dăunători agricoli — lăsarea pajiștilor în jurul terenurilor agricole oferă o serie de beneficii naturale care pot fi greu de recreat.
Dar ce se întâmplă cu suprafețele mai mici de teren, cum ar fi gazonul din fața casei și terenurile ierboase? Chiar dacă nu înlocuiesc direct pajiștile naturale, ele se află adesea acolo unde au crescut cândva pajiști, păduri sau zone umede, iar modul în care le gestionăm poate afecta în continuare biodiversitatea. Nu numai că viața sălbatică trăiește în curțile și pe marginile drumurilor noastre, dar multe animale migratoare le folosesc pentru a călători, deoarece parcurile și rezervațiile naturale rareori se conectează în coridoare sălbatice.
Luați în considerare înlocuirea gazonului cu pajiști înflorite
Aproximativ 16,39 milioane de hectare de gazon există doar în SUA, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul suprafeței celei mai mari păduri naționale a țării. Agricultura și industria pot fi principalii factori ai pierderii habitatului, dar oricine deține o curte sau o grădină poate contribui la rezolvarea problemei.
Tunderea gazonului necesită timp și bani, atât pentru cumpărarea unei mașini de tuns, cât și pentru alimentarea ei cu combustibil. Multe peluze necesită, de asemenea, irigare, ceea ce poate solicita rezervele de apă în timpul secetelor. Îngrășămintele sintetice și erbicidele se scurg în bazinele hidrografice locale, cauzând potențial probleme și mai mari în aval. Și, pe lângă toate acestea, o parcelă de iarbă tunsă, omogenă, s-ar putea să nu susțină prea multă biodiversitate.
Cea mai bună alternativă depinde de locație, iar pajiștile nu sunt potrivite pentru orice climă. Chiar și atunci când sunt, simpla lăsare a ierbii să crească ar putea să nu fie suficientă. Habitatele au adesea multă varietate, așa că, în loc să nu tundeți gazonul pentru o vreme — ceea ce ar putea irita vecinii sau încălca ordonanțele locale — luați în considerare un amestec de acoperiri de sol native precum flori sălbatice, mușchi, xeriscaping sau o grădină de mlaștină.
Ori de câte ori este posibil, merită să țineți cont de pajiști. Chiar dacă există loc doar pentru una mică, aceasta ar putea încă găzdui plante native, insecte și microbi din sol, promovând tipul de ecosistem echilibrat care tinde să răsplătească favoarea.
