În timp ce animale precum ghepardul și șoimul călător își etalează viteza grațioasă, unele animale sunt mulțumite să meargă agale și să se târască, mișcându-se uneori doar câțiva metri pe minut.
De la leneși la melci și scoici, cele mai lente animale din lume sunt atât de lipsite de grabă în comportamentul lor, încât au dobândit nume sinonime cu letargia. Ele întruchipează esența liniștii naturii. Alătură-te nouă pe măsură ce facem cunoștință cu aceste animale lente, prezentând spectrul divers de ritm și dispoziție al naturii.
Leneșul cu trei degete
Leneșii își petrec zilele în vârful copacilor, abia mișcându-se. Dă vina pe letargia lor pe rata metabolică incredibil de scăzută. Acest metabolism lent înseamnă că au nevoie doar de câteva frunze și crenguțe pentru nutriție. Se târăsc într-un ritm vertiginos de 0.3 metri pe minut, raportează National Geographic, mișcându-se atât de încet încât pe blana lor crește alge.
Deși locomoția leneșului pare similară cu a altor mamifere, zoologii germani au descoperit că structura lor anatomică este destul de diferită. Au brațe foarte lungi, dar omoplați scurți. Asta le oferă o rază mare de acțiune fără a se mișca mult, permițându-le să economisească energie în timp ce efectuează aceleași mișcări ca alte animale.
Melcul de grădină
Când ai un singur picior, este dificil să te miști foarte repede. Melcul obișnuit de grădină are un organ plat, muscular, care îl propulsează extrem de încet pe drumul său.
Pentru a-l ajuta să se miște, melcul eliberează un șuvoi de mucus pentru a reduce frecarea, raportează Grădina Zoologică Dudley. De aceea vezi întotdeauna o urmă de mucus în urma unui melc de grădină. Viteza maximă a unui melc de grădină este de 1.3 centimetri pe secundă, dar se poate mișca la fel de încet ca aproximativ 0.28 centimetri pe secundă.
Steaua de mare
Stelele de mare, numite în mod obișnuit starfish în engleză, sunt dure deasupra, cu multe picioare tubulare mici și ondulate dedesubt. Aceste piciorușe mici ajută steaua de mare să se prindă de suprafețe și să se miște, dar nu se mișcă foarte repede.
Potrivit Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA), o stea de mare adultă din specia floarea soarelui se poate mișca cu un ritm amețitor de un metru (aproximativ 0.91 metri) pe minut folosind toate cele 15.000 de picioare tubulare utile.
Broasca țestoasă gigantă
Există multe subspecii de broaște țestoase gigantice care trăiesc pe diverse insule, dar cea mai faimoasă este broasca țestoasă gigantă de Galápagos. Cea mai mare specie de broască țestoasă vie, cea din Galápagos, poate trăi 150 de ani sau mai mult.
Charles Darwin a studiat broaștele țestoase când a fost în Galapagos în 1835. Credea că se mișcă relativ repede. „Una mare, am constatat măsurând cu pașii, a mers cu o viteză de 54.86 metri în 10 minute, sau 329.18 metri pe oră”, a scris el în Note de Zoologie. „În acest ritm, animalul ar parcurge 6.44 kilometri într-o zi și ar avea puțin timp să se odihnească.”
Cu toate acestea, Stephen Blake, coordonatorul Programului de Ecologie a Mișcării Țestoaselor de Galápagos, a declarat pentru BBC că țestoasele lor se mișcă cu un maxim de doi kilometri (1.2 mile) pe oră, sugerând că „Darwin probabil le-a urmărit.”
Melcul banană
Nu există multă unanimitate cu privire la care animal este cel mai lent absolut, dar biologul Branley Allan Branson de la Universitatea Eastern Kentucky a votat pentru ca melcul banană să câștige cele mai înalte onoruri. „Un melc banană mare a fost observat acoperind 16.51 centimetri în 120 de minute”, a scris el. „În acest ritm, o broască țestoasă ar părea rapidă.”
Melcii banană se mișcă propulsându-se de-a lungul singurului lor picior muscular. Glandele de pe acel picior secretă granule uscate de mucus care apoi absorb apa din jur pentru a se transforma în nămol.
Această substanță alunecoasă ajută la lubrifierea căii lor pe măsură ce se târăsc încet. Melcul banană are, de asemenea, un dop de mucus la capătul cozii, pe care îl poate folosi pentru a genera o frânghie elastică de nămol pentru a coborî în rapel din locuri înalte.
Lorisul lent
Lorisii lenti sunt cu adevărat lenti? În cea mai mare parte, lorisul este un plimbăreț lent. Animalul este în mare parte deliberat în acțiunile sale până când își urmărește prada. Apoi, lovește cu viteza fulgerului. Stă drept, apucând o ramură cu picioarele, și își aruncă corpul înainte pentru a-și prinde prada cu ambele mâini, raportează Grădina Zoologică Cleveland Metroparks.
Acest animal mic poate părea incredibil de drăgălaș și simpatic, dar lorisul lent este singurul primat veninos din lume. Creatura blănoasă are toxine în gură și eliberează toxine dintr-o glandă pe partea coturilor sale. Își răspândesc amestecul otrăvitor pe blană pentru a descuraja prădătorii sau pur și simplu îi atacă cu o mușcătură letală.
Anemona de mare
Înrudite cu coralii și meduzele, există peste 1.000 de specii de anemonă de mare în întreaga lume. Aceste creaturi subacvatice colorate și interesante își folosesc singurul picior – numit disc pedal – și secrețiile de mucus pentru a se atașa de scoici, plante, roci sau recife de corali.
Rareori se desprind, așteptând ca peștii să se apropie suficient pentru prânz, dar când se mișcă, ritmul lor este de aproximativ 1.02 centimetri pe oră. Cercetătorii au reușit să surprindă mișcarea lor cu fotografie time-lapse. De obicei se mișcă ca răspuns la prădători sau în condiții nefavorabile.
Lamantinul
Comparativ cu unele dintre aceste alte animale, lamantinul este relativ rapid. Având în vedere greutatea lor și aversiunea față de mișcare, lamantinii sunt de obicei foarte lenți.
Uriașul blând al oceanului – cunoscut și sub numele de vacă de mare – poate ajunge până la 3.96 metri lungime și poate cântări până la 1,587.57 kilograme. Cu atât de multă greutate, nu este de mirare că lamantinii rareori se grăbesc. De obicei se mișcă cu o viteză de doar câțiva kilometri pe oră, dar dacă chiar trebuie să ajungă undeva, își pot accelera ritmul până la 32.19 kilometri pe oră.
Lamantinii stau de obicei în ape puțin adânci. Nu au practic niciun prădător adevărat. Rechini sau balene i-ar putea mânca, dar pentru că nu trăiesc în aceleași ape, acest lucru se întâmplă rar. Cea mai mare amenințare provine de la oameni, dar datorită eforturilor robuste de conservare, lamantinul de vest indian din Florida a fost eliminat de pe lista speciilor pe cale de dispariție în 2017.
De ce contează asta pentru PlanetaNoastra
Înțelegerea comportamentului și nevoilor semenilor noștri este esențială pentru protejarea biodiversității și conservarea habitatelor. Sperăm că, cu cât învățăm mai mult despre specii uimitoare precum cele de pe această listă, cu atât vom fi mai motivați să le ajutăm să le protejăm.
